SUB SEMNUL CĂLĂUZEI

Știi, nu există ieșire din locul în care suntem;

Chiar și martirii citadelei îsi au locul eternității aici,

Doar îi sărbătorim cu fast și vărsăm picături în cinstea lor.

Pare sumbru, dar ia-o ca pe un nou început,

Casa ta e dincolo de gardurile de beton și ceață și merită cinstită ca unul dintre ei.

Știi, nu vei mai simți nimic față de lumea ta…

Singurătatea îți va fi alinarea de dincolo de zgomote.

Nu te întrista, există lucruri mai surprinzătoare decât aceasta,

Am putea trăi infinitul sentimentelor, dar nu aici.

Știi, când plouă nu mai e loc de simplitate;

Cunoașterea după care ai umblat va dispărea subit

Scursă în pământ și dată hrană porumbeilor;

Nu vei mai avea nevoie de certitudini și nici de lucruri tangibile…

Vom zbura împreună către lumină, libertatea ne va fi singurul țel.

Nu te întrista de viața de noroi și oase,

Dincolo e totul, aici nu va mai rămâne nimic pentru tine.

Știi, vom plana către stele, vom vizita planete,

Vom arde sori în calea timpului și vom petrece milenii de profunzimi.

Nu te întrista dacă tu, cel ce mă urmezi, vei mai rămâne puțin aici,

Sigur va veni resemnarea să te acompanieze și să cânte cu tine.

Știi, uneori ultimul drum nu e chiar cel din urmă,

Mai sunt și alte drumuri și căi de străbătut până la final.

Mai rămâi un ceas sau două și vom reveni printre stele

Să căutăm un alt sens vieții.

Până atunci să ne jucăm cu sufletele, încă sunt dornice de zbenguială.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s