Am reusit sa ma detasez de multe in ultima vreme. Imi place ideea de a nu mai simti in jurul meu reactii nepotrivite si oameni nepotriviti meniti sa cotrobaie in sufletul meu lucruri ca mai apoi sa mi le arunce in fata. Am rupt din mine atat de mult incat acum m-am imputinat. Traiesc fara credinta si cu putine sperante; privesc spre viitor cu detasare, nu imi mai pasa decat de mine si de ai mei. Am in jur toata bucuria de care am nevoie si indiferent cat de greu imi va fi stiu ca voi face fata. Nu am cerut mult, dar nu am dat nici celor care trebuiau. Am facut compromisuri peste compromisuri avand in minte ideea ca sunt oameni si ca eu nu as vrea sa fiu tratata prost, deci trebuie sa las de la mine. Am simtit de curand fericirea si exaltarea ca si cum sufletul meu ar fi gasit linistea, deci raiul meu mi-l fac singura si nu cu ajutorul altora. Acum simt cum imi e bine dupa foarte mult timp.
Si inca ceva: daca altora le e mai bine fara mine in viata lor atunci asa trebuie sa se intample si nu altfel, important e sa nu ma mai chinuie. E semn ca sunt pe drumul cel bun.
Valentina Vitan 