Am spus de multe ori ca imi place sa ma joc, insa copiii mei ma intrec cu desavarsire si e normal, doar sunt copii. Azi le-am descoperit latura imaginativa a personalitatii lor si mi-a placut la nebunie. N-am avut-o azi decat pe Maria, ceilalti fiind la domiciliile lor pana se hotarasc sa ii aduca parintii in camin.
Pentru ca azi Claudita a fost ceva cam suparata, n-a mai vrut sa isi petreaca timpul cu Maria mea, asa ca a trebuit sa stau cu ea in pauze. La dorinta ei am acceptat sa ma joc cu ea de-a profesoara si eleva fiecare avand pe rand rolul de profesor si rolul de elev. Fiecare a scris si a citit (eu am citit toata Scufita Rosie si Maria mi-a citit trei randuri din abecedar pe litere), fiecare a primit cate un zece, apoi ne-am intors la lipit hartie creponata pentru ca aveam de terminat un tablouas de toamna.
Cu trei sferturi de ora inainte sa se termine programul apare Claudita si un baiat din clasa ei, Andrei. Aveau de gand sa se joace si i-am lasat. Redau aici dialogul dintre ei. Abia m-am abtinut sa nu rad.
Claudita: Hai sa ne jucam. De-a ce vrei sa ne jucam?
Maria: Hai sa ne jucam frumos.
Claudita: Hai sa ne jucam de-a doamna Vali, vrei?
Maria: Nu, ca ma plictisesc. Hai sa ne vizitam. Andrei era prietenul tau.
Claudita: Nu, eu eram singura ca doamna Vali.
Maria: Bine, e prietenul meu. Andrei, tu erai plecat in cursa, da?
Andrei vorbeste foarte stalcit si de obicei nu stie sa se joace frumos, dar e bucuros cand e bagat in seama de cele doua fete si face intocmai cum spun ele, drept urmare Andrei se aseaza pe canapeaua din clasa si face ca motorul pentru urmatoarele 15 minute. Din cand in cand se mai ridica si vine la mine sa vada ce fac (eram la catedra si aranjam niste caiete), dar Maria il vede imediat si il tranteste iar pe canapea unde isi reia munca.
Maria: Fata, eu nu mai stiu ce sa mai fac cu asta. Toata ziua e plecat si cand vreau si eu sa ma ajute in casa nu sta toata ziua decat la televizor.
Il ia pe Andrei de mana si il aseaza in fata televizorului, timp in care nu mai face ca motorul ci doar se uita la televizorul inchis (merge, dar nu le dau voie sa se uite la el prea mult) vreo doua minute, dupa care Maria il ia si il aseaza din nou pe canapea unde incepe sa faca din nou ca motorul.
Claudita: Lasa, fato, ca e mai bine asa. Uita-te la mine ce bine sunt.
Mai sporovaiesc ele ceva timp si intra in clasa un alt coleg de-al Clauditei, Stefan, care e hiperactiv. Claudita initial ii spune sa iasa din clasa ca le deranjeaza, insa Maria mea ii spune ca i-l da ei pe Andrei si ramane ea cu Stefan. Pana la urma raman rolulile initiale si Claudita se alege cu un prieten. Il ia de mana si il aseaza in fata televizorului stins.
Claudita: Uite, fato, si al meu e toata ziua la televizor. Eu nu stiu ce sa ii mai fac, toata ziua se uita la manele si nu ma ajuta deloc in casa. Eu vreau sa divortez!
Maria: Vai, fata, si al meu face la fel.
Se duce in fata lui Andrei si incepe sa il certe.
Maria: Pai, da, ca toata ziua esti plecat… Si nu mai face ca motoru’ ca acuma esti acasa. Fa-te ca te culci.
Il intinde pe canapea si il aud sforaind. Din cand in cand mai deschide ochii ca sa vada ce se petrece in jurul lui, dar Maria il pune la punct si inchide ochii imediat.
Maria: Si cand vine acasa nu face decat sa doarma. Uite! Il vezi? Sus nerusinatule!
Intre timp Stefan umbla prin lucrurile Clauditei si da peste aracetul pe care il luase de pe catedra si incepe sa vorbeasca:
Stefan: Femeile astea! Andrei, hai sa mergem ca astea nu se joaca cu noi.
Baietii pleaca si fetele raman sa se joace pana le cer sa ma ajute sa aranjam clasa ca sa nu arate dezordonata. Ma ajuta si apoi pleaca in camin.
Am uitat sa spun ca atat de tare isi doresc sa aiba telefoane mobile incat mi-au adus carton de cutie pe care l-am taiat si am desenat pe ele ecrane si taste. Jucarelele astea vor avea viata pana vineri pentru ca se vor rupe de atata folosinta.
Chiar mi-au facut ziua frumoasa copiii astia. Am ajuns acasa zambind cu gandul la ei. Mi-au dovedit cat de receptivi sunt si cata imaginatie au, iar eu ma cobor la nivelul lor pentru ca mi-s dragi tare si pentru ca asa e corect fata de ei.
Saptamana trecuta erau atat de fericite ca vreau sa ma joc cu ele (Maria si Claudita) de-a magazinul incat m-au testat putin ca sa vada daca tin la jocul lor trimitandu-ma sa le schimb la “banca” (un dulap pe care mi l-am imaginat ca fiind un ghiseu de banca) hartii care aveau rolul de bani. Imi spuneau ce suma de bani imi dau si eu ma intorceam cu aceleasi hartii, dar le spuneam ce bancnote sunt. Radeau de bucurie, nu alta. Va trebui sa caut o modalitate de a le invata despre monede si bancnote.
Valentina Vitan 