Orașul freamătă de oameni așa cum pădurea freamătă de copaci.
Mișcarea lor, a oamenilor, e continuă, ei știu cum să se deplaseze;
Copacii nu.
Ei pot dansa, pot alerga, pot sări, pot merge…
Ei pot cădea și se pot ridica, încet sau în viteză…
Ei pot crea… mișcare… alerga… mișcare… înțelege…
Eu cred că trebuie să stăm acum.
Să respirăm zgomotos. Îmi umflu pieptul… mișcare… pot clipi… mișcare
Pot ridica o mână la fel cum pot îndoi un picior, din genunchi, de la gleznă
Pot sări într-un picior… mișcare.
Mi-e frică să stau prea mult. Oftez. Zgomotos… mișcare… respir… mișcare.
Copacul stă. Oare și-ar dori mișcarea? Respiră… mișcare… oftează… mișcare.
Copacul nu dansează. Oare și-ar dori dansul? Nemișcare. Static. Stai! Stau!
Apoi merg, alert, continuu… mă dor ochii. Clipesc… mișcare. Am obosit!
Mă opresc.
Valentina Vitan 