SONOR

începe. începe. atenție! începe…

versul ce scrijelește filele plăpânde ale cărților,

scris din trei în trei cuvinte…

începe, timid, apoi urcă zgomotos…

până la cele mai înalte sunete ale timpanelor,

până la cele mai înalte note ale vocilor,

menite să zgârie sonor cuvintele, literă cu literă…

apoi jos, până la pământ,

până la cea mai mică urmă de șoaptă,

aproape tăcută, intens de tăcută, uimitor de ascunsă auzului,

până la cea mai firavă formă a sunetului,

absent de sonoră pe timpanul cuvântului.

absurd…

cuvântul scris în auz dăinuie în mințile noastre,

l-am auzit încet, apoi firav, până la lacrimi, azi…

până la bocet, până la pieire.

sonor, respirat încet, sacadat, gâfâit…

TE AUD! MĂ AUZI? ȘOPTEȘTE-MI CÂT DE TARE POȚI!

CUVÂNTEAZĂ LITERĂ CU LITERĂ… sonor

din trei în trei cuvinte absurde rostite în ureche

ce au rămas în timpan…

și încă le aud.

ȘAHISTUL

Stătea picior peste picior cu gândurile rătăcindu-i prin minte;

Se apleca și își îmbrățișa, din timp în timp, genunchii noďuroși.

Fără stare, fără de înțelegere, își frământa amintirile jocului,

Una câte una, în ordinea apariției lor pe tabla de șah.

Coatele așezate pe masă arătau de parcă ar analiza și ele odată cu el deciziile.

Nu își permitea să facă ultima mutare, finală, obosită.

“Am să pierd, finalul e aproape”.

Și gânduri haotice se îmbulzeau în capul lui căutând ieșirea.

“Ultima. Apoi…”

Mâna dreapta se mișca încet spre rege; eșecul adus de celălalt doare.

Vinovatul din fața lui, adversarul din oglindă, îi cerea să mute.

Își luă regele în mâini și îl culcă, fragil, pe mijlocul tablei, aproape mângâindu-l;

Oftă adânc. “Încă una?”

Adversarul acceptă dând ușor din cap. “Bineînțeles!”

Lumină și tăcere (video)

Azi am fost tare mandra de ceea ce a reusit sa faca Ioan Man pentru poezia mea. Putini oameni sunt capabili sa simta atat de profund si sa vada in interiorul meu tot ce simte si vede el. Recunosc ca in momentul in care am auzit fundalul muzical a trebuit sa ma asez pentru ca mi se inmuiasera picioarele si tremuram. Plangeam, pur si simplu. De emotie, de uimire, de mandrie, de bucurie. Emotie in cel mai pur sens posibil.