Zilele trecute am dat peste o poza a unui vechi coleg de liceu care mi-era mai mult decat simpatic si pt care am avut un fel de atractie, dar doar din partea mea, nu si din a lui. Am facut socoteala si am ajuns la concluzia ca il stiu de 18, dar de vreo 9 n-am mai vorbit cu el. Cu putini am pastrat legatura, insa legatura noastra se intinde pe ani buni, majoritatea sunt peste 15 ani. E ciudat sa vad ca ajung sa numar anii si nu-mi mai ajung degetele socotind. Adun si adun, si imi adun si eu varsta si abia atunci vad de ce sunt atatia ani de cand ii stiu. Curand voi schimba prefixul, dar nu-mi pasa de asta. Presupun ca e doar o varsta peste care trecem cu totii, unii invatand mai mult sau mai putin din experiente, in fucntie de capacitatile de intelegere si de acceptare ale fiecaruia. Adun si rezultatul e foate slab comparat cu al altora, insa pt mine e de bine, sau cel putin asa imi place sa cred. Nu accept aproape deloc zicala ca “Ce ti-e scris in frunte ti-e pus”, altfel m-as culca pe o ureche si m-as plafona. Sper ca al treilea deceniu de viata sa fie mai plin decat al doilea, mai plin de axperiente si de invataminte.
Month: February 2011
Am castigat!!!!!!!!!!
YEY!!!! Am castigat la premiile \”Blog de Blog 2010\” la sectiunea “blogul pasiunii”. Nu sunt singura castigatoare, dar am castigat pe merit, asta e tot ce conteaza.
Acum sa trec la multumiri, dupa cum urmeaza:
Multumesc lui Dumnezeu ca m-a tinut cu spiritul sus si mi-a dat inspiratiune.
Multumec mamei ca m-a nascut si m-a crescut. (Mami, am castigat!)
Multumesc juriului pt subiectivitatea de care a dat dovada in luarea deciziilor. Daca vor, pot inca sa le arat ochii mei frumosi care vad in crucis. Mentionez ca nu sunt Alinuta si n-am sa mi-i scot.
Multumesc calculatorului ca n-a mers acum vreo ora.
Multumesc internetului ca a picat cam des zilele astea.
Fara toate acestea nu aveam cum sa castig.
Sa vedem cand e gala off-line si unde se va tine.
Later update
Am uitat sa multumesc singurului membru al juriului de la care am primit singurul vot, vot care s-a dovedit castigator: Matilda. Se pare ca blatul a fost la tine, asa ca poti sa faci tort direct. Multumesc inca o data. Va trebui sa ma apuc de loz in plic, daca de altceva n-am bani. Se pare ca e de ajuns o singura nominalizare ca sa castigi. Asa da participare la concurs. 😛 Multumesc si Doamnei Lucia care s-a dovedit a avea atata inima buna incat sa ma bucure cu un premiu care are foarte mare valoare pt mine.
Pregatiri pt luna martie 2
Ca si in iarna, am avut de facut doua panouri pt luna martie. Idei n-am avut de la inceput, dar mi-au venit pe parcurs, consultand parerile copiilor. Copii au lucrat cu drag la panou doua zile si le-a placut mult ce a iesit. Le place ca arata ca un adevarat tablou. De jur-imprejur am pus frunze din hartie, ca sa arate ca o rama. Am incercat sa facem vaza sa arate ca un vas taranesc si am reusit in linii mari. 
Cand au pipait copiii vaza pictata avea aceeasi senzatie ca atunci cand atingeau un vas de lut, rugoasa si rece, dar foarte placuta.
Pregatiri pt luna martie
Ne pregatim pt luna martie destul de intens. Facem floricele multe. Panoul asta e plin de frunzulite si floricele din hartie creponata. Fundalul a fost pictat de copii, copacelul l-am pictat eu asa cum m-am priceput. Floricelele sunt din hartie creponata legate cu ata si prinse de panou cu bolduri. Odata cu asta poate grabim putin primavara sa vina si sa nu mai ninga.
Cosuletele, pt ca astea sunt niste cosulete, sunt facute tot din hartie. Cautasem eu o metoda sa le fac din nuiele, dar aveam putin timp si trebuia sa le termin pana la 1 martie. Plus ca hartia creponata nu se prea potriveste cu betele din salcie din care aveam de gand sa fac cosuletele, asa ca le-am facut din carton subtire. Nu prea stau ele in picioare, dar sunt dragutele. Am pus in ele iarba din hartie creponata si floricele tot din hatie creponata pe care le-am prins cu capsatorul de cosulet. Nu sunt toate, tot mai am de facut vreo 8, dar trebuie sa mai cumpar hartie verde. Am folosit cam multa la frunze si am aruncat si mai multa ramasa de la decupaje. Am folosit eu ce se putea folosi, dar n-aveam cum sa pastrez prea multa. Sper sa placa mamelor. Daca o sa dau cu putin sclipici pe frunze si pe floricele si mai pun si un snurulet alb-rosu o sa fie chiar dragute.
Restrangeri de posturi in scoli
Sunt tare trista sa aflu ca se fac restrangeri de posturi in mijlocul anului scolar. Deja s-au desfiintat doua posturi, si asta numai din ce am aflat eu de ieri seara pana azi. Si sa vedeti ce motiv au bagat: cica unul dintre profesori (profesor de informatica la un liceu cu profil mecanic) nu are puncte destule si trebuie dat afara. Problema e ca profesorul in cauza are handicap accentuat, e bolnav de poliomielita. O sa-i fie extrem de greu sa-si gaseasca un post in perioada asta. Celalalt dat afara e de fapt psiholog, iar directorul scolii nu-i gaseste utilitatea in scoala. N-are importanta cata munca a depus omul ala si cata munca de lamurire a dus cu directorul ca sa puna in practica programe utile copiilor abandonati sau maltratati de parinti. Imi spunea sora mea ca zilele trecute i-a venit un copil cu capul spart la scoala. L-a batut tatal lui.
Treaba e ca si sora mea, care e logoped, s-a trezit amenintata ca poate ramane fara post. De mult avea directorul de gand sa scape de ea pt ca are clase cu doar 3-4 copii si el nu e de acord sa aiba asa copii putini la un curs. Insa cine sa-i explice lui ca o grupa de logopedie nu are voie sa aiba mai mult de 4 -5 copii, tocmai pt ca la logopedie nu se preda nici o materie, ci se recupereaza diferitele deficiente de vorbire? Sunt putini tocmai pt ca toti au nevoie de atentie si trebuie sa se ocupe de toti, altfel vor avea prbleme mari cand vor creste. Si cand ma gandesc ca e singurul logoped dintr-o arie de cativa zeci de km si mai are parte si de asa ceva ma intristez si mai tare. Toti cei de care am mentionat sunt titulari. Nici ea n-are puncte destule pt transfer in alta unitate scolara. Aseara era disperata, nu gasea nici o solutie. La 12 noaptea baga CV-uri pe la anunturile de pe siturile de profil, deci va dati seama cat de stresata era.
Se pare ca nu se mai tine cont de contractul incheiat cu unitatea de invatamant. Acolo sunt trecute clar motivele pt care se poate da afara un profesor, nicidecum nu poate fi data afara din cauza punctelor prea putine. Ar putea sa dea in judecata scoala, dar decizia de restrangere vine de la inspectorat, nu de la directorul scolii. Un motiv pt care ar putea fi dati in judecata e ca profesorul care are handicap e dicriminat pt ca ii pastreaza pe cei abili fizic si il da afara pe cel mai putin abil. Situatia asta a bagat putin frica in mine. Se stie cata nevoie e de profesori in scolile speciale, insa daca ministerul da un ordin ceilalti sar de fund in sus sa il indeplineasca. Vor fi foarte multi profesori dati afara. Culmea e ca toti spun ca profesorii au bani multi si vor sa le taie din salarii, insa nu se gandeste nimeni ca fara acei profesori copiii lor vor fi analfabeti. Dar ce le trebuie lor carte? Bani sa fie, ca de altceva n-au nevoie. Ce sa mai spun?! O sa fie macel. Vor cadea cei capabili si vor ramane cei care dau din dos mai vartos, ca intotdeauna. Mi-e sila! Nici nu ma astept la altceva.
Memoriile unei gheise
Zilele astea am renuntat sa mai fac ceva din cate trebuia sa fac pt scoala. Am facut vreo 10 planuri de lectie si cam atat. De mult n-am mai avut timp putin pt mine si, desi nu sunt intr-o perioada tocmai buna pt asa ceva, am decis sa lenevesc si sa citesc o carte. Descarcasem de acum vreo 2 luni “Memoriile unei gheise” de pe net si am decis ca acum e timpul sa o citesc. N-am terminat-o, dar are atata frumusete in ea incat mi-am dat seama cat de mult am pierdut necitind-o. Personajele sunt magnific create. Desi e o poveste de dragoste nu poate fi numita chiar o poveste de dragoste. E mai mult o poveste de viata, e viata unei copilite care se indragosteste de un barbat mult mai in varsta ca ea care ii arata bunatatea mangaind-o si oferindu-i o inghetata si care devine gheisa doar pt ca isi dorea sa-si clateasca ochii cu chipul lui din cand in cand. Cartea e magnific creata tocmai pt ca descrie atatea traditii legate de gheise, artele pe care acestea le invata si tratamentul inuman la care sunt supuse pt a ajunge intruchiparea dorintelor barbatilor, adica niste papusele de decor cu bune maniere si miscari elegante in fata carora barbatii sa saliveze. M-am indragostit de carte de-a dreptul. Sper sa mai am parte de o lectura asemanatoare anul asta.
Infatisare
Nu vi se pare ca toate femeile astea care apar din ce in ce mai des la tv si prin reviste seamana intre ele? Toate au urmat cam acelasi drum: au plecat de jos, s-au folosit de cineva cunoscut ca sa ajunga si ele cunoscute, au spus lucruri care au generat scandal, si-au umflat sanii sau buzele si au aparut in Playboy. Dar toate au facut la fel. Nu le poti deosebi cu adevarat pt ca toate sunt tunate cu cate ceva si toate vorbesc prostii atunci cand deschid gurile. Nu exista una mai desteapta ca cealalta, dar toate ajung in patul vedetelor ca mai apoi sa se laude cu experienta sexuala acumulata. Insa nici una nu are destula minte incat sa taca si sa aiba personalitate. Ma gandeam la tunarile lor mai ales din cauza uneia din ele, arhicunoscuta Bianca Dragusanu, care declara sus si tare ca are diabet. Femeiusca asta nu stie ce inseamna diabetul, altfel n-ar fi sustinut asta. Pai, un om diabetic nu se recupereaza asa bine dupa operatii. Cicatrizarea operatiilor majore la diabetici (asa cum sunt cele de marirea sanilor si de remodelare a fetei) se face foarte greu si se cicatrizeaza frumos numai atunci cand sunt urmarite de medici. Dar, presupun ca biata de ea nu stie ce e ala diabet, altfel ar fi tacut din gura.
De Valentines
Azi mi-au urat foarte multa lume “La multi ani” de parca ar fi fost ziua mea de nume. Ce-i drept, de vreo ceva ani incoace, de cand sarbatoresc romanii Valentinul strainez, ma trezesc cu oameni care imi ureaza din toate cele bune, si tot cam de atunci incerc sa explic ca nu e ziua mea. E adevarat ca sunt vreo 4 zile in calendarul ortodox in care se sarbatoreste ziua sfintilor cu numele de Valentin sau Valentina, dar n-am sarbatorit niciodata zilele astea. Uit mereu cand sunt si nici nu le dau importanta. Eu am doar doua zile din an in care sarbatoresc ceva legat de mine: ziua de nastere si ziua de Sfintii Imparati Constantin si Elena si numai in ordinea asta. Insa pana atunci mai e.
Deci, nu e ziua mea de nume. Ma cheama Valentina, dar numai dintr-o greseala se potriveste ziua asta cu numele meu. N-am vrut, sa stiti. Nu e vina mea, e vina mamei. Oricum, multumesc pt urari
😛
Cursuri de engleza
Azi am avut chef de engleza. Cheful asta mi-a fost starnit si de faptul ca am la meditatie o verisoara care face engleza la scoala si nu intelege nimic de la profesor. Cautatnd pe net am gasit un site care arata ca un blog si in care se gasesc foarte multe lucruri legate de limba engleza: lexic, gramatica, ortografie, pronuntie. Imi plac in special jocurile, si sunt jocuri cu duiumul. Sunt amuzante si instructive.
Saptamana chinuitoare
Desi saptamana asta e vacanta dintre semestre si se presupunea ca avem ceva liber, am lucrat pe rupte zilele astea. Am avut de terminat toate planificarile pe anul asta, adica vreo 12 la itineranti pt doua semestre plus una mare la educatori, plus de intocmit o groaza de raporturi de activitate si declaratii pe propria raspundere pt doua greseli facute de mine in catalog. Va trebui sa deschid ochii bine cand mai pun note, desi cred ca vad mai rau decat in septembrie, cand am inceput munca. Si asa, secretarul m-a cam tras prieteneste de urechi saptamana asta ca am ocupat cam mult loc in catalog in portiunea in care trebuia trecut numele elevului. Atunci am vazut cat de rau e cu vederea mea pt ca incepusem sa ma chiorasc la ce era scris in catalog. O sa vad ce e de facut.
Valentina Vitan 