Trăim pe muchia colii de hârtie, citadelă de ziare așezate la muchie,
Tăiate pe muchie ca să dea ordine vieților noastre.
Am coborât la prima stație, la prima oră, la primul minut,
Cuprinzând cu mâinile amândouă imaginea dimineților răcoroase de toamnă.
Și eram frumoși, minunați, dornici de o nouă cană de ceai Earl Grey,
Cu burțile răscolite de micul dejun englezesc îngurgitat de dimineață.
Cu lapte era ceaiul nostru,
Dulceag și aromat ca dimineața la care ne gândeam.
Pe muchie de ziar ne simțeam diminețile plouate abundent,
În care nici umbrelele nu ne mai protejau de picăturile reci de gheață lichidă
Ce ne tăiau căile pe caldarâm.
Fugeam să ne adăpostim de ea râzând în hohote,
Mânați de intesitatea efortului nostru.
Respirațiile ne erau greoaie, aburinde, ca acele căni de ceai de dimineață,
Earl Grey, dulceag, cu lavandă, aproape elegant,
Și mă simțeam de parcă însuși Lordul mi l-ar fi adus pe tavă de argint.
Să-l savurăm împreună, ascultând ploaia din geam, privind citadela de ziare.
Vreau să văd cum trăiește omul pe muchia colii de hârtie.
Valentina Vitan 