Dar si telefoanele pot fi foarte periculoase pt oua. Aveti grija unde va puneti telefoanele. 😀
😀
Dar si telefoanele pot fi foarte periculoase pt oua. Aveti grija unde va puneti telefoanele. 😀
😀
Lumina soarelui de amiaza imi intra in ochii si ma face sa lacrimez. Inchid putin ochii ca sa pot vedea mai departe drumul. Cu capul aplecat, ferindu-ma de razele soarelui, scrutez calea dinainte ca sa stiu pe unde merg. Desi stiu drumul asta de cand ma stiu pe pamant, tot trebuie sa ma uit pe unde merg.
Imi vine in minte o melodie de-a lui Robbie Nevil si incep sa o fredonez in minte. Aproape ca incep sa o cant printre dinti:” C’est la vie/ That’s just the way it goes…” si cu melodia in minte incep sa fac pasii aproape ca de dans. Asa imi place mie sa-mi treaca timpul cand plec de acasa. Dimineata ma trezesc cu o melodie in minte si toata ziua o fredonez, si dansez…
Lacrimile-mi inunda ochii. Deja nu mai pot vedea nimic, oricat m-as chinui. Ma opresc, imi sterg ochii si parca e mai bine asa. Merg mai departe fredonand in minte aceeasi melodie. Imi propun sa nu ma mai opresc prea curand pt ca deja plasele din maini sunt grele si nu imi permit sa pierd timpul. Schimb din cand in cand plasele ca sa mi se odihneasca putin mainile si merg mai departe. Trec pe langa catedrala si ma uit cum oameni isi fac cruce in dreptul ei. Zambesc. Mi se pare ciudat sa fac si eu acelasi gest. Trec mai departe fara sa ii bag in seama.
Am ajuns intr-un loc umbros. Las plasele din maini si imi frec putin palmele. Ma uit la liniile din palme si incerc sa le compar intre ele. Sunt foarte rosii si ma ustura putin, dar sunt foarte fierbinti. Imi sterg ochii si imi propun sa merg mai departe, insa nu mai pot si ma asez pe bancuta. Privesc lumea cum trece pe langa mine si zambesc. Melodia din mintea mea a disparut. Incerc sa imi aduc aminte ritmul si nu pot. Un moment am uitat sa fredonez melodia si am uitat-o. Imi pare rau pt ca imi place. Incerc sa mi-o reamintesc, insa revin numai franturi, iar cuvintele sunt neinteligibile. Ritmul e mai lent decat al melodiei in sine si asta imi place. Moleseala caldurii de afara ma inmoaie si mi-as dori sa ma asez pe ceva rece. Apoi imi amintesc ca nu mi-am facut patul si ca geamul camerei mele e deschis, si bucuroasa ca am descoperit asta ma apuca bucuria si imi iau plasele in maini fredonand aceeasi melodie, care de data asta are un ritm mult mai alert decat inainte. Si ritmul creste pe masura ce pasii mei devin mai rapizi. Aproape ca-mi vine sa las plasele in drum si sa fug spre casa ca sa ma asez in racoarea patului meu nefacut. Stiu ca mai am putin si ma grabesc. Apoi ma gandesc ca nu ma voi bucura de patul meu racoros imediat ce voi ajunge acasa. Trebuie dus gunoiul, trebuie plimbat catelul, trebuie sa incropesc ceva de mancare pt ca vin ceilalti de la munca si le va fi foame… Ma apuca ciuda si-mi vine sa plang, insa ma abtin. Ma enervez putin, insa stiu ca o sa-mi treaca. Melodia… am uitat de mult de ea. In mintea mea gandurile se joaca unul cu altul. Si trecand asa, de la un gand la altul, imi trece mie timpul cand plec de acasa.
Am un prieten caruia ii plac enorm veveritele si care imi trimite multe fotografii cu veverite in ipostaze comice. Ca sa-l inveselesc putin am ales cateva mai simpatice. 😛 Una din ele sunt eu. Ghiciti care. 🙂
Potrivit acestui studiu Romania va supravietui 10000 de ani, romanii ascunzandu-se prin codrii, otravind fantanile si parjolind holdele.
Ok, sa analizam acest articol putin (mai mult prin prizma viitorului tarii noastre). Imperialism? Cica in 100000 de ani Romania va cuceri China si India cu imperialismul. Deci Romania va deveni “cea mai puternica, fioroasa si de temut tara din lume” (SUA 2? YACK!). Mi-ar placea totusi sa vad cine ar fi imparatul acestei tari, ce limba s-ar vorbi (vor fi mai multe limbi si limbute de dat cui trebuie, sau vor fi mai multe dosuri si doar o limba de vorbit si de folosit?), cat de avansat va fi viitorul, daca vor veni emigranti la noi si cate tentacule vor avea si alte chestii de genul asta. Exceptand celelalte tari, Romania nu prea are sanse de izbanda nici acum, nu mai vorbesc despre ce s-ar intampla peste o perioada de timp. Chestia cu otravit fantanile… mai treaca mearga, insa fantanile nu ne dau noua apa la robinet. Atunci vom otravi hidrocentralele.
Apoi, ce codrii mai avem noi ca sa ne ascunda pe toti? Romania exporta lemn brut si importa pal melaminat pt mobila. Unele firme straine produc mobila din lemn romanesc si pun pe el eticheta “made in …” mai stiu eu ce alta tara. Deci nici paduri n-avem in care sa ne ascundem. Pacat. Cred ca am fi fost niste haiduci buni, am dota pesterile cu computere ca sa vorbim pe messenger si sa scriem bloguri, ne-am face poze cu telefoanele ultimul racnet luat din magazinul “mall” din munti unde va fi scara rulanta si tejghele cu cd-uri cu manele. dar stai, manelele nu se mai potrivesc cu viata de haiduc. Ne dam toti pe muzica etno? Si ce folosim in loc de ai? Da, stiu. Scutere, ATV-uri si placi de boarding. Ca trecuram si de asta.
Sa trecem la parjolit de holde. Adica holde? Adica grau, porumb si alte cele? Avem? Avem mai multe podgorii decat grau si porumb. Si pe astea le importam. Da, cred ca stiu de unde le importam. Articolul vorbeste despre Germania care are niste roborei care refac Germania in 8 ore in caz de bombardament. O sa avem ce manca de la fratii nostri, nemtii. O sa vina roboteii prin paduri sa ne aduca grau, si orz, si porumb.
Cred ca m-am jucat putin cam mult cu aceasta gluma. Personal nu cred ca Terra ne va lasa sa traim atat pe el. Vor veni timpuri in care alte animale ne vor lua locul. Poate ca noi vom ajunge amintire sau nici macar atat.
In seara asta am vazut doua emisiuni mondene are, in aparenta nu aveau nimic in comun: “Agentul VIP” cu Cristian Brancu si “Interzis” cu Laura Andresan. Am spus “in aparenta” pt ca in seara asta aceste doua emisiuni au avut ceva in comun: Operatiile estetice.
Sa incepem cu prima. Unul din invitatii lui Cristian Brancu era Adina Alberts, una din directoarele unui centru de infrumusetare arhicunoscut frecventat de vedete (pana acum o luna nu auzisem in viata mea de Adina Alberts). Cristian Brancu facuse un top al vedetelor care au nevoie de ceva reparatii la fatada si aceasta Adina Alberts spunea (din auzite sau din cunoscute) ce ar trebui sa-si faca acea vedeta ca sa isi imbunatateasa imaginea: una ca ar trebui ceva face-lifting, alta ca ar avea nevoie de o lipoabsorbtie, alta ca ar avea nevoie de modifirarea nasului… nu a iertat pe niciunul. Spunea clar ca daca vrei sa arati tanar si sa te simti bine in pielea ta iti trebuie ceva operatii ca sa inbunatateasca imaginea ta si a celorlalti despre tine.
Acum sa luam emisiunea Laurei Andresan. Emisiunea ei ar trebui sa apara dupa miezul noptii, insa nu cu “18” ci cu “16”. Si sa va spun de ce. Laura Andresan, asa cum o vedeti si asa cum o percepe lumea (si asa cum am perceput-o si eu pana acum) pare o ceva in plus, inca o proasta la orizont. De cele mai multe ori sexul a fost asociat cu femei usoare si proaste si cu barbati virili si destepti, pt ca asa a perceput societatea acesti oameni. Ei bine, Laura Andresan are ceva mai mult de un neuron la activ si se vede clar. Ca mai scoate cate o perla, asta toata lumea o face. Ca mai divulga cum e unul si altul in pat, e clar ca o face pt imagine si asta e scuzabil. Dar sa ne intoarcem la suiectul de azi. Acum ceva timp ea a avut o operatie de marire de sani. Unul dintre sani a inceput sa formeze noduli si ea s-a speriat, normal. Si-a scos siliconul din sanul afectat, a facut ceva tratamente si si-a revenit. La celalalt san nu se intamplase nimic, insa dupa un timp a considerat ca trebuie scos. A fost respinsa de multi medici pt ca ei ori nu faceau operatii de scoatere de silicon, ori nu vroiau sa fie filmati (pt ca ceruse medicilor sa aiba voie sa filmeze operatia). Intr-un final a gasit medicul care sa o opereze si de la care sa aiba si permisiunea sa filmeze operatia. A considerat ca trebuie sa filmeze ca sa arate femeilor faptul ca operatia nu are nici un risc serios si ca dupa ce ti se scot silicoanele organismul se reface mai repede decat dupa implantare (dupa o ora era in picioare din anestezie).
Concluzia ei era (si a mea) ca medicii, pt a atrage cat mai multi clienti (si, bineinteles, a face cat mai multi bani) nu spun care sunt efectele negative unor astfel de operatii estetice. De exemplu, nu spune nici un medic ca exista pericolul ca organismul sa respinga corpul strain din el si sa produca infectii (unele femei au facut cancer din cauza implanturilor de silicon), unii medici chiar recomanda alaptarea copiilor din sani implantati cu silicon spunand ca nu are nici un efect asupra laptelui. Majoritatea spun sus si tare ca e imposibil sa se sparga siliconul in san, insa au existat cazuri de femei carora li s-a gasit silicon in sange, si se vedea clar ca nu erau femei care sa aiba forta bruta ca sa munceasca cu carca. De altfel, ea impreuna cu medicii care i-au scos si celalalt silicon au ajuns la concluzia ca nu multe femei isi mai pot permite sa repare ce au stricat facand aceste operatii si astfel s-au hotarat sa faca un site care sa cuprinda pe langa, evident, filmele lor si sfaturi de la medici despre cum si unde ar putea face operatii de refacere, si sa stranga bani pt cei care nu isi mai permit sa plateasca pt operatii de extragere.
Concluzia mea: natura a dat omului un organism nu ca sa-l modifice, ci ca sa-l pastreze in buna conditie. Natura deliberat a facut diferente ca noi sa nu semanam unii cu altii. Noi de ce am dori sa semanam unii cu altii? Doar pt ca moda cere si moda spune ca e bine si ca te vei simti mai atragatoare sau mai bine in pielea ta? Sau poate pt ca cel de langa noi isi doreste sa aiba langa el o persoana “contrafacuta” si infrumusetata de medici? Acei oameni nu ne merita pt ca nu stiu ce inseamna sa ai naturalete si personalitate.
PS N-o ridic in slavi pe Laura Andresan. De la antipatie am trecut la indiferenta in ceea ce o priveste, insa vreau sa arat care e diferenta intre putin creier si creier lipsa. Tinerii de azi ar trebui sa stie ca un bust mic arata mult mai bine decat un bust marit prin interventie si ca nu se vor simti niciodata bine daca vor ajunge sa aiba operatii de acest gen. Sanatatea trebuie sa fie pe primul rand si abia mai apoi frumusetea. Ar trebui sa va ganditi de mii, zeci de mii, sute de mii de ori inainte sa afceti acest pas pt ca va puneti sanatatea in joc, si cu sanatatea nu e de glumit.
Mi-a trebuit vreo 2 zile sa imi pun in ordine ideile pt blogul asta.
O sa incep cu “Nu ma mai mira nimic” si o sa termin cu “Ma intreb de ce se mira unii”.
S-o luam cu inceputul: Examenul de titularizare, examen national. Corect! Candidatii se asteapta la anumite subiecte, se dau altele, unii nepregatiti nu se asteapta la nici un subiect, desi se prezinta la examen. Drept sa spun, nu stiu cum se face cu mita pt ca cei care corecteaza sunt altii decat cei care strang lucrarile.
Dar sa ne intoarcem la inceputul inceputurilor.
Anul asta nu s-a mai dat voie cu “bagaje” in apropierea salii de concurs. La liceul la care am fost eu repartizata pt examen ni s-au luat toate cele: genti, posete, carti, cursuri si alte cele si s-au pus in saci de menaj in care au fost puse foi cu numele noastre. M-am bucurat ca s-a intamplat asa pt ca intr-un fel s-a limitat posibilitatea de copiere. Unora li s-a dat voie cu telefoane mobile in sala (de la intare, chiar), altii au avut parte de receptoare-emitatoare din alea sofisticate, de faci operatie sa-ti fie scoase din ureche dupa. Cei “smecheri” au facut in asa fel incat sa aiba ce copia si de unde, asa ca lor nu le plang de mila. Le plang de mila celor care au vrut sa fie cinstiti si au invatat si care vor fi surclasati de cei care nu au avut nici macar tupeul sa ia o carte in mana si sa citeasca macar titlul cartii.
Examenul a inceput la 10. Pana la 10 s-a citit rgulamentul de ordine interioara, regulament care prevedea un articol cat se poate de hilar: Interzicerea scrierii cu diacritice in limba romana pt ca se putea considera semn pt examinatori si se anula lucrarea. Deci interzicerea diacriticelor! Cine Doamne Iarta-ma?! sa nu scrie cu diacritice? Indiferent de cat de atent erai tot nu reuseai sa scrii fara diacritice pt ca asta insemna sa nu fii atent la subiecte. Nu cred sa fie roman care sa nu scrie cu diacritice, oricat de slab ar scrie el.
Tot atunci am vazut cat de crasa e indolenta unor profesori fata de candidati. Nu exista respect pt elevi, nu exista respect pt profesori. Asta se stie de mult. Nu se stie, insa, cat de injosit poate fi un candidat de catre cei din comisie. Ar fi in stare de orice ca sa umileasca candidatul, mai ales daca nu le place “fata lui”. Te ataca la orice lucru. Eu personal am avut probleme cu una din profesoarele din comisie cand mi-a spus in fata ca ii e mila de copii care-mi vor intra pe mana pt ca vor fi slabi pregatiti (n-am fost singura care s-a plans de asta). Si asta pt ca scriind am pus o caciulita pe “A” si dandu-mi seama de “greseala” am ingrosat putin. Mi-a schimbat imediat foaia de examen si am scris din nou. Am realizat ca oricat m-as fi chinuit, nu reuseam sa scriu fara diacritice. Ok! Am lasat de la mine pt ca altfel ar fi iesit scandal. Nu-mi permiteam sa fac scandal pt ca astfel ar fi insemnat sa nu ma mai pot prezenta la examen din cauza unei… dar nu mai are importanta.
Acum sa trecem la “Ma intreb de ce se mira unii”. Da, eu chiar ma intreb de ce se mira unii, mai ales din Ministerul Invatamantului. Se stie de ani de zile ca s-a copiat in nestire la examanele nationale. Se stie de ani de zile ca elevii dadeau bani pt sucuri si prajituri si fructe pt cei din comisiile de examen. Se stie de cadourile pt presedintii de comisii ca sa se ia un examen. Se stie de masinile cumparate inspectorilor ca sa fie trecuti cu vederea la examene. Se stie, domnilor, se stie de tot. Si de ce va mai mirati? Cine va da dreptul sa va mirati? Va vaitati de sistemul de invatamant romanesc, dar uitati ca si voi ati facut si faceti parte din el. Unii dintre voi dati exemplu de ce se intampla mai demult, insa stiti bine ca vremurile sunt altele, mentalitatile sunt altele, viata e alta. Totul s-a schimbat dupa revolutie, dar absolut totul. Acum e permis orice.
O sa inchei acum, spunand ca mi-e sila de tot ce se intampla in invatamant, in sanatate si in alte sisteme de interes public.