MANIC BLOOM

Sunt una din multele trupe de rock cu multe influente, insa eu i-am simtit aparte. Imi plac pentru ca au un aer oarecum diferit, au o detasare fata de industria rock plina de kitschuri, cu toate ca amalgamul de genuri pe care il canta e cam acelasi peste tot. Putine trupe ies in fata cu ceea ce fac, iar ei chiar ies, desi nu au o istorie lunga, doar 8 ani. Nu au pagina de Wikipedia daca ar fi sa ii cautati si sigur nu veti gasi multe informatii, dar de pe situl lor am descoperit ca sunt americani din Nashvile. Sunt buni si imi plac mult, iar ideea de a adauga un instrument ca pianul, clapele care suna a pian, aduc un detasat plus fata de rockul doar cu tobe si chitari.

January 30, 2019January 30, 2019 by ValiVE Categories: Eu Leave a comment

Imi caut culoarea

 

imi simt esenta de maini sa o prind, sa o-nfasor in giulgiu alb si sa il pictez…

dar culori n-am, am pierdut libertatea de-a fi.

si-atunci imi caut culoarea ce imbraca in suflet acel giulgiu alb ce-nvaluie esenta.

imi caut pamantul cel verde si crud, manjesc acel giulgiu si-apoi il clatesc.

nu verdele-l vreau, ceva omenesc, ceva mult mai dulce… un rosu as vrea.

am luat putin sange, pe loc il manjesc. acel giulgiu capata forma, dar nu e ce-mi place,

si-atunci il clatesc iar de culoare si-mi caut albastrul de nu-ma-uita.

nici asta nu vreau. spal panza cu totul si caut galbenul soarelui pur.

il mangai, il pipai, dar nu e culoarea ce-as vrea pe-acel giulgiu sa fie. si nu-i.

cu portocal as vrea… culoare de soare ce-apune… dar nu-i nici ea.

si-atunci, cand il spal, descopar… mirare! panza cea alba ce-nvaluie miezul

e plina de culori estompate, curate. imi mangai esenta si-atunci, in oglinda

descopar culorile toate pe fata-mi.

imi caut culoarea inca pierduta, dar acum, cu fata vopsita, ceva imi lipseste,

esenta-i aceeasi, eu doar imi sunt alta. iau giulgiul cel pal colorat

si-nvalui acest corp plin de rani si durere.

esenta e-n mine, eu doar imi port valul lipsit de culoarea dorita,

desi colorata imi sunt.

 

 

January 28, 2019February 2, 2019 by ValiVE Categories: Eu Leave a comment

Joycean thoughts

Am pierdut ziua la care se comemorau cei 78 de ani de la trecerea in nefiinta a lui Joyce. Din timp in timp imi amintesc de el asa cum l-am simtit. Nu cred sa fi avut o pasiune mai mare in adolescenta decat am avut pentru scrierile lui si stiu ca n-am mai avut niciunul pentru care sa fi nascut ceva asemanator. Ideea ca as putea urma o facultate care sa ma ajute sa il inteleg mai bine m-a bucurat si stiu ca nimic nu mi-am dorit mai mult atunci decat sa urmez Literele pentru a face intocmai. Si am facut-o si pe cuvant ca mi-a placut. Atunci am simtit ca gandesc ca el, ca ma pierd la fel ca el printre ganduri, ca nu ma ridic la inaltimea ideilor lui, eu fiind mediocra si el un geniu. Nu am vrut niciodata sa ii seman, am vrut sa il simt si l-am simtit. Ideea ca o gandire mediocra sa simta gandirea unui geniu mi s-a parut de nedepasit, dar studiindu-l am reusit. Si mi-a placut, enorm mi-a placut.

Acum visez din nou la el, imi e dor de el ca de o inghetata in mijlocul unei zile toride de vara. Mi-a ramas in minte, mi-a ramas in suflet si stiu ca nimic in lumea asta nu mi-l va schimba, nici chiar omenescul din el. E iubitor, e romantic, e intelegator, e inteligent, ironic, cumsecade as spune. In paginile scrise de el nu vei gasi nimic aruncat la intamplare, nu vei simti nimic care sa nu aiba legatura cu ceea ce povesteste, nu vei intui decat nevoia de a depasi obstacolele pe care lecturarea cartilor lui ti le aseaza in fata. Si de asta il iubesc: pentru ca e greoi, e dificil, e incapatanat, e orgolios, e constient, e colorat, insistent, e irlandez si e un om normal. Aproape ca il poti atinge.

I se potriveste, nu?

January 20, 2019January 21, 2019 by ValiVE Categories: Eu Leave a comment

Pentru tine

te-mbratisez cu privirea sa mi te amintesc asa cum te privesc acum.

imi esti inceputul de viata si sfarsitul de moarte,

imi esti centrul pamantului si marginea lumii.

intre tine si tine sunt doar eu sa umplu golul sufletesc

si te privesc insetata de apa ce curge din tine.

ma adap din izvorul vietii tale ca din cea mai magica seva din univers

si simt cum langa tine nu mai simt dureri, nici sange, nisi carne.

sunt eter, sunt nor sa curg peste lume cu lacrimi de bucurie,

sunt raza de soare care hraneste frunza,

sunt luna plina la care urla lupii,

sunt totul.

si te iubesc cum iubesc stancile,

si te admir cum admir orizontul,

si te adulmec cum adulmec o floare,

si te mangai cum mangai o pasare.

de mi te tin in palma o fac pentru a nu te pierde,

iar de iti dau drumul o fac pentru a te vedea zambind liber.

fii inceputul meu si finalul meu,

stai langa mine sa te simt cum vibrezi

si lasa-ma sa dorm in poala ta ca o copila obosita de joaca.

ma dau tie, ai grija de mine si lasa-ma sa cresc in preajma ta,

fii sursa viselor mele si lasa-ma sa traiesc o reverie langa tine.

tu esti totul, lasa-ma sa fiu totul.

 

 

 

January 14, 2019January 14, 2019 by ValiVE Categories: Eu Leave a comment

Motive

am cautat mii de motive sa plec,

le aveam pe toate in buzunarul de la inima

si le pastram acolo ca sa le scot cand totul devenea

strain si obtuz de mine.

am adunat mii de motive sa plec

lasandu-te pe tine in urma tuturor,

tu, cel ce apare si dispare dupa pofta inimii

si se transforma, dar ramane acelasi om.

am mii de motive sa plec,

cel mai important din ele esti tu.

si-atunci de ce aleg sa raman?

mi-e teama sa dispar ca nu cumva

sa rup din mine bucata care te contine.

si ma incapatanez sa raman ca nu cumva

tu sa dispari de pe pamant lasandu-ma goala de tine.

accept sa raman daca accepti sa nu pleci.

acum am in mine mii de motive sa plec,

dar doar unul sa raman.

tu.

January 7, 2019January 7, 2019 by ValiVE Categories: Eu Leave a comment

The Shins

Am auzit prima data de ei acum 3 zile si de atunci ii ascult aproape continuu. Oamenii  sunt fantastici! As fi jurat ca sunt britanici, soundul lor catre Brit Music se indreapta, dar am descoperit cu uimire ca sunt americani din Albuquerque  si canta un Indie Rock/Pop/Folk cu influente psychedelice si tenta de electro care duce cu gandul la primele albume Erasure (doar partea de electro duce) si Vince Clark (Hai ca invat, incet – incet sa ii iau de undeva si sa ii pun altundeva. La cata muzica am asculta in ultimii 3 ani…) Si, culmea, Chiar si umorul lor se indreapta catre Brittish Witty. Imi plac de mor!!!

January 5, 2019January 5, 2019 by ValiVE Categories: Eu Leave a comment

Chiar si graba are incetineala ei

Imi aprind lumina de langa inima si scriu.

Cuvintele vin imediat pe fundal de rock si analizez

cum muzica imi aduce cuvinte pe care doar eu le simt.

“Chiar si graba isi are incetineala ei”, imi spun,

muscand alene din marul de pe masa pe care il mestec repede.

Ma uit incet la gouachele pe care tocmai le-am terminat in graba

si la panza care sta linistita sa se usuce ca sa isi defineasca culorile

si ma gandesc ca am preferat incetineala grabei

pentru ca pensula si cutitul sa isi poata trage sufletul.

Cuvintele vin singure, ritmice, sacadat, pe rand,

ca si cum ar curge picatura cu picatura din robinetul lumii.

Pic! Pic! Pic! Le srang in palma si le asez pe taste.

M-as grabi daca ele ar curge mai des;

as trasa linii ca sa umplu panza sufletului

daca n-ar exista dorinta de asteptare;

nu m-as mai grabi deloc daca n-ar exista incetineala,

n-as mai trai niciodata daca n-ar trebui sa dorm

si nu m-as vindeca deloc daca nu ar trebui sa ma opresc

ca sa respir din aerul care ma inconjoara.

Am ales sa incetinesc. Graba mai poate astepta.

 

January 4, 2019 by ValiVE Categories: Eu Leave a comment