The King’s Speech

Superb film! De mult n-am mai vazut un astfel de film. Cei de la BBC l-au laudat in nenumarate randuri, dar presupun ca toata lumea stie cum e cu Iuda care nu crede. Colin Firth e fenomenal si presupun ca a muncit titanic sa il personifice pe regele George al VI-lea, personaj extrem de greu de jucat din cauza problemelor sale de vorbire. Imi placea cand intre doua cuvinte mai arunca cate un “Shit!”, “Fuck!” sau “Tits!”cand nu reusea sa isi duca fraza la bun sfarsit. Geoffrey Rush joaca extrem de bine rolul terapeutului de vorbire (logopedului). Cei care il vor vedea vor prinde cateva idei de baza despre ce inseamna terapia logopedica si cam cum se lucreaza, presum si cateva din cauzele deficientelor de vorbire.

Doamne, cat ador accentul britanic! Nu ma mai satur sa ascult. Tocmai din cauza asta ascult zilnic BBC2 si sper din suflet sa mi-l pot insusi si eu intr-o zi.

Advertisements

Braille

Cei de la scoala mi-au mai dat anul asta prin ianuarie inca o copilita la care sa merg si cu care sa fac lectii pe post de itinerant. Fata zareste doar lumina, dar are norocul sa stie sa scrie si sa citeasca in Braille. Are chiar si ustensile de scris (placuta si punctator) precum si hartie de scris. Sufera de un sindrom extrem de ciudat care-i afecteaza foarte multe organe, si fiind sindrom nu i se cunoaste cauza. Ultima data am pus mana pe o placuta si pe un punctator cand am plecat de la Bucuresti, insa m-am gandit ca braille-ul nu se uita asa repede. Si asa, am avut destul de tras de pe urma lui in copilarie, deci nu prea aveam cum sa uit sa scriu si sa citesc. M-am gandit ca e la fel ca mersul pe bicicleta, insa nu ca as fi mers eu vreodata pe bicicleta singura, fara sprijin. Si am avut dreptate. Fata avea de dat niste lucrari scrise si ne-am folosit de Braille chiar foarte bine. Insa pana am trecut eu la scris de lectii pe care ea sa le citeasca si am descoperit ca incurc litere. E drept ca si in copilarie incurcam litere, insa acum chiar mi-era frica sa nu scriu gresit pt ca fata ar fi fost incurcata, ar fi recurs si ea la acelasi fel de scris doar pt ca eu am scris asa.

Azi m-a intrebat una din colege care lucreaza cu un copil cu deficiente de vedere daca stiu vreo organizatie sau institutie care sa predea Braille, probabil avea nevoie de puncte. Am zambit pt ca de fiecare data cand aud de asa ceva ma gandesc la cat de mult tin nevazatorii la institutionalizarea copiilor cu deficiente de vedere in scolile speciale, iar cei care ajung sa cunoasca acest alfabet sunt doar aceia care lucreaza intr-una din scolile speciale pt nevazatori sau au fost acolo si au plecat. Cat despre judetul Arges, numar pe degete putinele cadre didactice care sa stie Braille si care sa il poata folosi pt a-i ajuta pe elevii cu care lucreaza. Majoritatea care stiu sunt fie in scoli speciale pt nevazatori, fie aleg sa faca altceva, dar tot pt nevazatori. Eu am ales o alta varianta, insa nu stiu cat de mult voi rezista aici. Au existat perioade in care mi-as fo dorit sa revin de unde am plecat insa sub o alta forma, aceea de profesor. Mi-ar placea, insa daca ajung acolo voi avea nesansa sa ma plafonez, lucru care duce la plictiseala, iar eu ma plictisesc repede.

Mi-as dori…

… sa am un remediu sa pot adormi mai repede, insa nu stiu care ar putea fi acesta. Exclud total medicamentele sau tratamentele naturiste. Nu cred ca mi-as permite sa mai pierd timpul si cu asa ceva. Cred ca un remediu destul de bun ar fi cineva la care sa ma gandesc si pe care as vrea sa-l stiu departe. Am vazut ca gandul la acel cineva ma face sa adorm aproape instantaneu. Bineinteles ca de dimineata m-as simti vinovata ca nu m-am gandit destul, insa as stii ca am dormit bine si destul. Acum nici chiar cand sunt obosita nu adorm destul de repede si ma enerveaza sa ma stiu pierzand timpul degeaba stand treaza.

Si mi-as mai dori sa am parte de linistea pe care o aveam prin septembrie si octombrie, de nervi si de dinti mai tari ca sa pot sa ma calmez mai repede, sa am parte de copii mai putin recalcitranti, de bani mai multi, de familie mai intelegatoare, de prieteni mai apropiati fizic si mental si care sa fie mai putin iscoditori… Vreau cam multe, asa-i?

Copiii

Am uitat cat de mult iti pot ridica moralul copiii. Si, lucru extrem de urat din partea mea, am uitat cat de entuziasmata sunt de capacitatile copiilor mei. Conflicte intre ei exista si, lucru care nu-mi place deloc, am inceput sa fiu putin mai severa cu cei care nu vor. Toti sunt constienti de puterile lor, insa atunci cand nu se vrea trebuie sa fi putin mai sever cu ei, sa nu-i lasi sa piarda timpul degeaba pe drum, sa nu-i lasi sa vorbeasca mai mult decat trebuie, sa nu-i lasi sa se lamenteze… Pana la urma asta e o urmare fireasca a lucrurilor. Cred ca oricine a fost in situatia mea atunci cand au gandit ca nu trebuie bruscati cand taraganeaza sarcinile, dar am aflat ca lor le e lene cand taraganeaza lucrurile. Si am mai uitat cat de amuzanta poate fi matematica. De fapt, matematica nu a fost niciodata materia mea preferata. Ajunsesem chiar s-o detest, insa azi ne-am jucat cu matematica. Am fost tare mandra cand copiii mi-au socotit din minte exercitiile fara sa scrie pe caiete modul de rezolvare. Si mai amuzant era cand se incurcau intre ei dand rezultate la intamplare ca sa se amuze ca apoi sa rada in hohote. Probabil ca vor exista momente in care voi detesta tot ca ma va inconjura, insa acum nu e cazul. Pana atunci trebuie sa ma bucur de ei si de capacitatile lor.

Salvarea (continuare)

“Nu avea rost sa ma chinui cu mine. E ciudat sa ma vad cazut doar pentru ca am avut un esec. Nu-i de mine, nu ma simt eu, nu ma vad pe mine. Sau, poate, nu mai sunt eu, e altcineva, altul care imi ocupa corpul, imi gandeste ideile si ma face sa recurg la actiuni nedorite.”

Dintr-odata lua o olinda si se uita la chipul lui. Nu se recunoscu in oglinda. Furios, incepu sa strige catre cel din oglinda.

“Nu te vreau aici, ai inteles? Oricine ai fi, pleaca! Iesi! Dispari! Nu e corpul tau, intelegi”

Lasa oglinda pe genunchi si reflecta putin la situatie.

“Da, dar si daca pleaca raman tot singur. Ce sa fac eu singur cu mine insami? probabil e mai bine in doi, adica doi in acelasi corp.”

Luand din nou oglinda se uita la chipul lui si spuse cu voce tare:

“Uite, bine, te mai las o perioada. Hai, bucura-te! Mai ai inca sansa de a sta cu mine, dar numai pentru ca accept eu.”

In jurul lui se stransera vreo cativa oameni care se uitau la el mirati. Unii din ei se abtineau sa nu rada, altii isi faceau cruce. Il cuprinse din nou furia si se ridica in picioare. Arunca oglinda de caldaram si trecu prin multime cu fruntea sus.

“Nu sunt eu cel nebun, voi sunteti. La ce bun sa va explic? Nu sunteti in stare sa intelegeti nimic din cate traieste sufletul vostru.”

Grupul se intoarse si-l privea cum pleaca cu fruntea sus pe alee. isi spuneau ca nu e intreg la minte, ca trebuie bagat in camasa de forta. Unul din el ii asculta putin si apoi alerga catre el. Cand il prinse din urma ii spuse:

“Ma cheama Andrei si cred ca inteleg ce simti, ce traiesti.”

Baiatul se uita cu oshii mari la el si parea sa nu inteleaga despre ce vorbeste.

“Despre ce e vorba?”, il intreba.

“Despre ce le-ai spus acum cateva minute oamenilor acelora care se uitau la tine.” ii explica Andrei.

“Cred ca ma confumzi. Eu n-am spus niciodata nimic oamenilor acelora. Nu i-am vazut in viata mea. Sigur trebuie sa te inseli”

Andrei se uita nedumerit la baiat si continua:

“Dar acolo… le-ai spus ca… nu stiu…”

Baiatul ii intoarse spatele razand: “Multa lume nebuna pe pamantul asta!”

 

Categorii pt “Blog de Blog 2010”

Cam astea sunt. Mai asteptam cateva zile sa vedem ce mai apare sau dispare. Cand o sa se dea “Start joc!” o sa incep si eu sa fac nominalizarile. Am cativa bloggeri pe care i-am cunoscut anul trecut intre nominalizati si n-au castigat si pe care o sa-i nominalizez anul asta. Sa vedem cine ma va nominaliza si pe mine.

  1. Marele premiu – Pentru că-mi place
  2. Blog literar (cu trei secţiuni: critică, jurnal, creaţie)
  3. Blogul cu cel mai mult umor
  4. Cel mai bun cititor/comentator
  5. Cel mai bun blog de păstrarea memoriei
  6. Cel mai bun Blog politic/Blog economic
  7. Cel mai informat blogger
  8. Cel mai simpatic blogger/bloggeriţă
  9. Cel mai bun blog al unui ziarist
  10. Cel mai bun blog de discuţii/dezbateri
  11. Cel mai bun blog vizual (foto, grafică)
  12. Cel mai bun blog de sport
  13. Cel mai bun blog de muzică
  14. Cel mai combativ blog
  15. Cel mai activ blogger
  16. Cel mai bun pamfletar dintre bloggeri
  17. Blogul pasiunii (profesiune, hobby). Aici vor intra blogurile culinare, de modă, de design, grădină, cîini-pisici, călătorii, colecţii. Desigur, juriul va putea să acorde mai multe premii, dacă va fi cazul.
  18. Premiul de popularitate

Incerc si eu

Pt ca era asa liniste pe biblioteca virtuala pe care mai incerc si eu sa ma fac utila, am vrut zilele astea sa lansez un fel de provocare. Am numit-o “Joaca de-a scrierea” pt ca asta e, un fel de joc in care incercam sa ii fac pe membrii grupului “O biblioteca virtuala” sa fie mai activi. Jocul consta in atasarea de mesaj, postarea de link sau chiar lipirea pe mesaj a creatiilor lor, mai ales pt ca stiu multi care isi doresc sa scrie. Chiar daca nu au foarte mult timp de pierdut, poate fi un fel de relaxare dupa o zi obositoare si enervanta. Jocul dureaza de cateva zile si abia am reusit sa strang vreo 4 dispusi sa vrea sa iasa in fata. Juriu inca n-avem, dar m-am oferit sa ii mituiesc cu o ciocolata pe care sa o imparta intre ei, doar o aparea la orizont. Pana acum m-am ales cu felicitari pt idee, dar vad ca sunt reticenti. Pana la urma ii cred, mai ales pt ca se fac tot felul de clasamente in ultima vreme. Ideea mea era sa fac grupul mai activ si sa ne distram si noi intr-un stil putin mai tocilar.

Anyway, sa vedem ce va urma. Nu sunt nici eu foarte buna la categoria asta, dar incerc. Vorba unuia dintre membrii, castigam experienta si capatam ceva incredere in noi, atat eu cat si ei.

Later update: Cineva a venit cu ideea salvatoare de a comenta textele fara a implica juriul care, deocamdata, e sublim si lipseste cu desavarsire.

Donatii

Toata lumea cere bani, donatii de bani pt ajutorarea unui copil cu diferite deficiente sau care are nevoie de operatii pt a-i fi salvata viata. Am donat bani la viata mea cui am crezut ca pot sa donez, dar nu sunt un om foarte milos. Consider ca cel care cere mila cuiva nu merita foarte mare atentie. Poate par nedreapta, insa nu pot sa trec peste ideea ca un om trebuie sa se poarte demn in orice situatie si nu sa cerseasca mila celor din jur tocmai pt ca are nevoie de ajutor.

In seara asta am vazut pe net un caz ca cele de care vorbeam mai sus. Eu am incercat sa ii inteleg pe parinti, mai ales pt ca, intr-un fel, le stiu durerea. Sunt perfect constienta de nevoile unei persoane declarata a fi dizabila fizic sau mental. Stiu si prin ce trece un parinte cand afla ca are copilul inapt sa duca o viata normala, ca va fi un copil dependent de parinti si de mediul familiar, ca nu va fi niciodata in stare sa faca lucrurile cele mai uzuale pe care le face orice copil normal. Insa nu sunt de acord cu donarea de bani unui singur caz. In Romania sunt foarte multi profesori care au puterea si capacitatea de a lucra cu copii cu handicap, dar nu sunt ajutati sa se specializeze. Un profesor, ca sa lucreze corect metodic su pedagogic cu un copil cu autism, are nevoie sa se specializeze. Exista profesori care sunt dispusi sa scoata bani din buzunarul propriu pt a se specializa si pt a-si face treaba corect si bine, insa nu toti profesorii pot sa faca asta. Ma intreb, daca exista atatea persoane care doneaza bani tuturor organizatiilor care se ocupa cu copii cu autism de ce nu doneaza bani pt specializarea profesorilor pt a-i face sa lucreze si a recupera copii in limita capacitatilor mentale si sociale ale copiilor? Avem o groaza de filantropi care sustin sus si tare ca doneaza bani, dar de ce nu ajuta ei pe cei care trebuie ca sa lucreze bine? De ce nu doneaza ei bani pt crearea unui centru de terapie pt copii cu autism? De ce nu dau ei bani pt materialele necesare terapiilor?

Invatamantul romanesc are foarte multi profesori dornici de specializare in educatia speciala. E drept, exista cateva facilitati pe care profesorii specializati le au daca lucreaza cu copii cu deficienta, insa asta nu se vede aproape deloc in remuneratiile lor, ci in metodele lor pedagogice folosite in recuperare. Nu ajutati un singur copil, ajutati mai multi. Sau ajutati profesorii sa-i recupereze pe copii, ajutati-i pe psihologi sa-i ajute pe parinti sa treaca peste fazele urate prin care trec atunci cand vad ca nu au un copil normal. Ajutati-i pe sociologi sa faca societatea sa inteleaga de ce e nevoie sa accepte omul asa cum e el si nu asa cum isi doreste el sa fie. Daca s-ar face asa ceva am avea mai putine sinucideri, divorturi, inselari si nu ne-am mai minti atat de mult intre noi si pe noi insine.

Imi fac lobby

Votati ValiVE!!!!!!!

Nici nu s-au facut categoriile la \”Blog de Blog 2010\” si eu deja imi fac lobby. :)) Nu stiu nici la ce categorie o sa fiu bagata de cititoti. Of! Rau e sa fi concurent! Cand eram in juriu erau toate mai faine, eu votam pe cine voiam cu tot subiectivismul de care puteam da dovada. Deci, fiti subiectivi si votati ValiVE! Vreau si eu carti!!!!

Desi ii spuneam Doamnei Lucia Verona ca nu-mi place sa cer cuiva sa faca ceva pt mine (sunt cam orgolioasa din fire) e chiar distractiv sa-mi fac lobby.

Blog de Blog 2010

Deja s-a format o parte din juriu desi stabilirea categoriilor nu s-a terminat inca. Aici gasiti lista provizorie. Eu am decis sa concurez, deci s-a terminat cu cadourile de la participanti. O sa incerc sa fiu de ajutor atunci cand mi se va cere ajutorul, desi stiu ca nu prea pot ajuta decat in calitate de concurent pt ca n-am voie sa fac listele cu participanti. O sa fac propunerile mele si cam atat pot face. Propuneri nu stiu daca voi primi, dar de castigat sigur nu voi castiga. Sunt putin trista ca nu sunt in juriu ca anul trecut. Nici nu stiu unde as putea incadra blogul.