Ezio Bosso

MINUNAT! Am simtit… E de ajuns sa vezi cu ochii mintii imagini si sa te lasi dus putin cate putin, pana cand vei fi acaparat cu totul. Superb.

Prima e preferata mea. Si a doua. Si a treia…

Advertisements

Munca si iar munca

Mai e mult pana departe, adica nu sunt nici macar la inceput. Vara asta va fi plina de nervi si de chin, dar va trebui sa gasesc o modalitate de a ma aduna ca sa nu am parte de esec ca anul trecut. M-am apucat de lucrarea finala (am ales o tema care mie imi place enorm), am de invatat pentru examenele din iulie si august, mai am si altele de facut pe langa, toate ca sa ma tina in priza. Tot ce trebuie sa fac e sa nu obosesc. Singura mea relaxare e muzica. Si daca privesc totul cu placere voi avea posibilitatea sa le fac pe toate asa cum trebuie.

Si pentru ca tot scriam de muzica…

Babi

E un baiat mic de statura, dar exterm de energic si plin de imaginatie. I se spune Babi pentru ca seamana cu un cantaret de muzica de manele. Are tendinta de a fi rautacios de cele mai multe ori, insa are oamenii lui pe care ii iubeste. Nu se sfieste sa zica ce gandeste si, desi injura ca la usa cortului cand e nervos, e dragutel, chiar si cand devine enervant. E dornic sa ajute profesorii la inspectii, mai ales daca stie ca va primi ceva bun pentru eforturile lui. Atunci devine atent, dornic, cuminte si constiincios, raspunde clar  la intrebari. Cateodata isi mai ia nasul la purtare si imi vorbeste netinand cont de diferenta de varsta si de statut. Ii atrag atentia, dar se incapataneaza sa vorbeasca asa. Nu ajung niciodata la scoala nesalutata de el si nu plec niciodata fara un “Buna ziua doamna Vali”.

Acum niste saptamani mi-a zis ca m-a visat urat. O perioada venea la mine, ma lua in brate si ma pupa pe obraz, dupa care imi spunea “cosmarul vietii mele” razand in hohote. De cateva zile a uitat de cosmarul care sunt si doar vine la mine sa ma pupe. N-am vrut sa ii amintesc de asta pentru ca mi se urca in cap, dar azi si-a amintit. A devenit si mai amuzat decat inainte si m-a pus sa ii promit ca il voi lua la inspectia de maine. Bineinteles ca aveam de gand sa il iau, doar ma pot baza pe el si pe atentia lui. Abia astept sa vad ce va zice maine de lucrurile pe care i le-am luat drept recompensa.

Maria

Saptamana asta n-am prea fost in apele mele. Starile mele mi-au cam afectat lucrul cu copiii si ei s-au cam sesizat. Ce sa fac, nu pot fi constanta tot timpul si nu pot avea acelasi ritm si entuziasm mereu. Dragii de ei au fost intelegatori cu mine si m-au cam lasat, dar nu prea mult ca strica.

Maria mea a fost prima care a observat si m-a cam urmarit, a ramas mai mult in clasa si s-a cam tinut dupa mine. Vineri am vrut sa ii las putin liberi, asa ca ei au decis singuri ce vor sa faca in limitele capacitatilor lor. Maria s-a decis sa faca piese origami pentru o lebada la care se gandeste cam de multicel. Era foarte concentrata la lucru si m-am bucurat. Apoi am vazut ca se opreste si se uita incruntata la ce a facut pana in acel moment, asa ca am avut senzatia ca e suparata.

-Mariuta, de ce esti suparata?

-Dar nu sunt suparata.

-Sigur?

-Mami, eu nu sunt botoasa ca tine.

M-a apucat instantaneu rasul si am luat-o in brate. S-a uitat lung la mine razand si ea.

-Sa nu mai fi trista, da?

-Puiule, uneori nu ne putem controla. E nevoie sa mai fim si tristi din cand in cand.

-De ce? Nu imi place sa fiu trista.

_Stiu, draga mea, insa oamenii simt nevoia sa mai si planga cateodata. Sunt nervosi si doar asa se pot descarca de ceea ce le da starea de rau.

M-a pupat pe obraz si a continuat sa faca piese pentru lebada ei.