Nu mai stiu ce sa fac

Am ajus sa nu mai stiu ce sa fac. peste tot in jur e numai ura, ranchiuna, lipsa de incredere, lipsa de intelegere… Cred ca si eu incep sa am lipsurile asrea, nu mai am rabdare cu nimeni care nu vrea sa coopereze sau care nu da dovada de intelegere si dorinta de acceptare. Cumva voi gasi o cale, insa pana atunci ma voi framanta si voi intreba ce as mai putea face. Nu simt ca lucrurile trebuie lasate asa, sau poate ca toate astea ma vor ajuta si pe mine sa ma analizez cu adevarat ca sa gasesc o solutie si penrru problemele mele, nu doar pentru ale lor.

NU E!

Nu e vina mea daca nu indeplinesc acele criterii dupa care oamenii isi aleg pe cei care sa le stea in preajma.

Nu e vina mea nu sunt ceea ce ceilalti se asteapta sa fiu.

Nu e vina mea ca omul decide sa se retraga atunci cand el singur se simte dezamagit de propriile asteptari.

Nu e vina mea cand celalalt isi ridica ziduri pana la cer de teama de a nu fi ranit.

Nu e vina mea cand celalalt devine victima propriilor reactii si actiuni.

Nu e vina mea ca celalalt prefera sa stea in minciuna decat sa cunoasca adevarul.

Nu e vina mea ca celalalt se imbata cu apa rece si se asteapta ca si eu sa fac la fel.

Vinile mele sunt acelea ca sunt prea directa cu mine si cu altii, ca imi asum sarcini pe care le duc greu la capat, ca analizez prea mult inainte de a actiona, ca las teama sa ma conduca, ca sunt putin cam indiscreta…

Champagne kisses

De cate ori ma gandeam la cum ar fi daca s-ar intampla sa ne gasim simteam in mine o explozie de bucurie, ma simteam ca un pahar plin de vin spumant pregatit sa fie baut special atunci, era acea bucurie vinovata si dulce pe care tu ar fi trebuit s-o gusti iar si iar de pe buzele paharului pana cand licoarea din ea s-ar fi terminat. M-as fi umplut, oricum, din nou. Intre timp bautura s-a trezit, s-a invechit, a inceput sa se evapore si sa lase urme pe pahar. Pacat! Era pentru tine.

Din pacate…

… se intampla lucruri urate in invatamant. Intotdeauna copiii sunt cei care platesc politele adultilor. Cand un copil intampina probleme de dezvoltare si adaptare el va fi lasat de-o parte pentru ca nu e considerat capabil sa se integreze. Nu cred ca exista copil care sa nu accepte copilul cu nevoi speciale daca nu ar fi influentat de parintele sau. Ce sa caute un copil special intr-o scoala normala?

Uitam ca fiecare copil e special, uitam ca fiecare om e special, uitam ca acel special face parte dintr-o societate care strica valorile si suprima intentiile bune. Nu cunosc acel copil, dar cunosc alti copii care au nevoi la fel de speciale ca cel in cauza, chiar la aceeasi unitate scolara. Stiu modul in care ei, copiii, sunt tratati de catre adulti si de catre ceilalti de seama lui. Cand am aflat ca exista copil care uraste un alt copil pentru comportamentul lui mi s-a strans stomacul. Oricat ar dovedi acel copil capacitatile sale tot nu va fi destul. pentru ca munca cu un deficient e mult mai dificila decat cu un alt copil considerat normal. Nu ma ridic in slavi, insa stiu ce eforturi depun cadrele didactice specializat intr-o institutie cu cadre didactice prea putin sau deloc specializate. Stiu ce efort am intampinat eu cu colegi care nu acceptau ca exista diferente intre copii si il taxau pe cel deficient ca pe unul slab sau chiar prost. Nu de putine ori am fost tampon inter copii, parinti si profesori; nu de putine ori am fost luata la intrebari din cauza motivelor pentru ca ei, profesorii, trebuie sa educe si un astfel de copil; nu de putine ori am discutat cu parinti despre ce se mai poate face cu copilul lor la scoala in conditiile in care cadrul didactic de la clasa era cel care crea probleme acelui copil prin atitudinea fata de el; nu de putine ori am onfruntat cadrul didactic care imi spunea de-a dreptul ca acel copil strica nivelul clasei si ca trebuie inlaturat. Mi-e greu sa inteleg de ce trebuie sa duc si sa explic aceluiasi om, cu titulatura de profesor, de fiecare data ca el are obligatia sa aiba grija de toti, inclusiv de cel cu probleme. Toata ziua am fost intr-o stare proasta din cauza asta. Mi-e lehamite de tot ce se intampla, de eforturile lor de a-l inlatura, de atitudinea adultilor care e aceeasi cu a copiilor. Realizez ca nu mai sunt in stare sa ii inteleg, nu ma mai simt in stare si de asta.

Stefania

Am schimbat scoala, orasul si locul de munca, dar copii cu probleme si situatii problematice se gasesc peste tot. Si, in mod ciudat, ma invat deja sa ma atasez de aceia cae au cele mai multe probleme, mai ales afective si sunt mai putini socializati, desi isi doresc sa fie bagati in seama. Tocmai nevoia lor de atentie si afectiune ii face sa aiba un comportament dificil in clasa, insa in prezenta adultului capabil sa ii asculte se vor descatusa si vor fi ei insisi asa cum stiu ca pot fi.

Asa este si Stefania, o fetita durdulie si vorbareata, care e privita in clasa drept un copil problema, insa dovedese ca e destul de responsabila incat sa poarte de grija colegilor care au probleme mai mari decat ea. E drept ca nu ii cunosc prea bine activitatea si comportamentul in clasa, insa stiu, din atitudinea colegilor fata de ea, ca e des instigata la comportamente nedorite.

Stefania azi s-a dezlantuit, insa in sensul bun al cuvantului. Mi-a luat ceva vreme sa ma invat cu ea, insa am reusit sa ii castig respectul atunci cand i-am spus ca sunt dispusa sa o ascult atunci cand va dori ea sa vorbeasca despre atitudinile colegilor fata de ea. Si, dupa cum spuneam, Stefania a vrut azi sa ne jucam “Adevar si Provocare”. Bineinteles ca am fost supusa la un adevarat tir de intrebari, insa a vazut ca sunt rezistenta si curand s-a oprit. Apoi am provocat-o si eu pe ea sa faca diferite lucruri si a fost atat de incantata incat, la final, a rezolvat de bunavoie o fisa de lucru la care a luat un bine-meritat BINE cu care s-a laudat invatatoarei. In cele doua ore petrecute azi impreuna a lucrat, s-a jucat si a vorbit aproape tot timpul, a raspuns intrebarilor mele legate de colegi si de situatia ei scolara si a fost de acord sa munceasca pentru a avea parte de rezultate mai bune. Sa vedem daca va fi asa.

Emisii pe Tasha

Saptamana asta am emis de 4 ori desi mi-am jurat sa nu o fac decat o data. Si iata-ma vorbind patru zile la rand pe radio.🙂 Asa m-am amuzat din cauza asta… E drept ca primele doua zile mi-am spus ca trebuie neaparat sa am un fel de discurs de inceput ca nu cumva sa uit ceva din toate cate aveam de spus, insa vineri am facut in locul unui coleg care n-a putut intra. Bineinteles ca nu aveam nimic stabilit si totul a fost facut pe loc. Trebuie sa spun ca emisia de vineri a fost cea mai reusita emisie a mea de pana acum. N-am mai avut nici timp de emotii, nu mi-a mai fost frica si a trebuit sa baigui eu ceva, ca doar nu aveam de gand sa pun doar muzica.

Aseara, la sedinta, am aflat care sunt lucrurile pe care trebuie sa le imbunatatesc pentru a fi mai bine, asa ca va trebui sa lucrez ceva mai mult la asta. Apoi, am un sunet de fundal in timp ce vorbesc, deci va trebui sa caut modalitati sa rezolv problema. Nu ma pricep, dar voi ruga vreunul dintre colegi ca sa intre sa ma ajute. Nu e cazul sa umblu eu unde nu ma pricep, voi da lucrurile peste cap si imi va parea rau.

Saptamana asta voi avea tot patru emisii: miercuri, joi si vineri de la 18 la 20 si sambata de la orele 16 la 18. Chiar aseara, dupa sedinta moderatorilor, m-am gandit la prima emisie ca sa sfarsesc la ora 01 cu muzica pentru toate cele patru. Trebuie doar sa le pun pe rand acolo unde trebuie. Ca sa nu ma incurc, azi si maine voi face patru foldere cu muzica aleasa ca nu cumva sa ma trezesc ca stau tarziu si caut muzica prin calculator.

Am sa pun o mostra dintr-una din emisii. Inca nu am stabilit care si cum va fi, insa ele vor fi.