BÂND APĂ

Azi am trecut pe lângă un copil care voia să bea apă;

S-a oprit în drumul lui și și-a desfăcut capacul PET-ului

Cu o mișcare circulară, amplă, mlădioasă și elegantă;

Apoi a sorbit din apă trei guri mici…

Minuscule…

(Una după alta)

După care a pus capacul PET-ului cu mișcări mici și abrupte, dezgustate;

Când a aruncat PET-ul lângă gardul lângă care se oprise

Mi s-a oprit respirația… de tot!

Am murit pe loc odată cu timpul în timp ce el se mișca liber de timpul meu oprit

“Apa aceea produce dezgust!”, mi-am zis.

N-am ridicat gunoiul de teamă să nu devin furioasă;

Aș fi vărsat-o să înfurie vintrele pământului cu hrană

Și gunoiul l-aș fi pus în tomberonul amintirilor de prisos.

Copilul a plecat iar eu n-am făcut nimic.

Cum aș fi putut?! Eram stană de piatră.