Anesteziati

Ne anesteziem de bunavoie, amandoi,

Ca sa uitam simtiri, si dor, si jale,

Sa nu cuprindem mai nimic din ce vom fi

Cand n-o mai fi nimic, nici scrum, nici cale.

 

Ne anesteziem cu ace atarnand de brat,

Lansand garoul usor sa se desfaca;

Sa curga sange prin pielea intepata

Si sa simtim cum somnul ne insfaca.

 

Ne anesteziem intr-una. Drogul ne prinde;

Firave carnuri atarnand de-o ata.

Mult prea departe, nestiuti de nimeni…

Ne tinem mana-n mana… moartea-i hoata.

 

Ne-am anesteziat si-acum plutim aiurea,

Inca tinandu-ne de mana, copii pierduti

Ai patimilor flacari cenusa deveniti.

Si tot ne mai privim adanc, tacuti.

This week

Minunea a tinut trei zile, a patra n-a mai mers chiar in ziua in care ma decisesem sa iau cuvantul in fata ascultatorilor (am ramas fara microfon). Mi-a fost si inca imi e ciuda, dar sper sa pot schimba castile avand in vedere ca inca mai sunt in garantie. Miercuri am cam zdruncinat niste nervi cu muzica pusa, dar intr-un final a iesit bine. Chiar au meritat zilele astea trei.

Cine spunea ca e usor sa emiti, ca nu faci altceva decat sa vorbesti si sa pui muzica, a vorbit in necunostinta de cauza, e foarte greu daca nu ai reflexele puse la punct, sa te misti repede, sa raspunzi la cerintele ascultatorilor… E o experienta pe care cu siguranta vreau sa o repet, chiar daca nu am avut puterea sa duc la capat saptamana asta.

Asta e una din melodiile care ar fi fost puse joi daca as fi putut emite cum trebuie.

Pentru a putea asculta click aici:
http://radiotasha.com/asculta-live/
Pentru dedicatii muzicale adaugati id:
radiotasha@yahoo.com
sau pe skype id:
radio.tasha1
Auditie placuta!!

Azi :)))))

Sau ar trebui sa plang, dar n-o fac. A fost prima data. Cica daca nu muncesti nu gresesti, dar si daca ar asculta lenesul ar decide ca decat sa greseasca mai bine nu mai incearca. Ori eu sunt prea incapatanata ca sa ascult de un lenes, asa ca merg mai departe cu cornitele mele de berbec lovind in tot ce imi sta in cale si numai ce nu trebuie nu fac. Pentru prima data, la cate emotii am strans in decursul zilei, cu ajutorul meu in casti care aproape ca ajunsese sa imi spuna ce sa zic (Nebuniciule, te rasplatesc pentru asta!), am iesit la liman. Trebuie sa recunosc ca am ales muzica binisor, a curs oarecum fluent. Colegii mi-au zis ca a fost bine, eu stiu ca daca nu se da cu bata ca sa ma invat ca a fost bine nu am sa invat ca a fost bine. Maine voi avea doua ore plus alte doua daca sefa va decide asa ceva.

Incerc doar sa scap de stresul vorbitului in public. Cu timpul si cu inconstienta o sa scap. O sa imi creasca egoul cat catedrala neamului, dar o sa stiu sa ma desumflu atat cat trebuie. Si voi gasi altele de facut ca sa imi depasesc limitele.

Pe Tasha

Da, de maine emit pe Radio Tasha incepand cu ora 14 timp de doua ore, zilnic. Radio Tasha e un radio de net, o comunitate de oameni frumosi cu care rad cu lacrimi, o echipa cu adevarat de soc, oameni cu pasiuni frumoase si de la care am invatat multe legate de muzica si nu doar muzica. Emisiunea se numeste PsychoMusic cu ValiVE si va contine mai mult rock si muzica alternativa, dar vor fi si alte genuri de muzica. Initial ea se numea Psychorock, dar ar fi insemnat sa fac ascultatorii sa renunte sa asculte radio din cauza rockului, asa ca ma repliez si fac un mic compromis de dragul lor. Am facut in seara asta ceva pregatiri, am incercat sa invat niste chestii ceva mai tehnice decat as fi vrut, dar suna frumos si mi-e o frica de nu mai pot. Ma deranjeaza ca vocea mea nu se aude in timp real si ca are o secunda sau ceva mai mult intarziere, ori lucrul asta e derutant pentru mine. Plus de asta, nu imi place deloc cum suna vocea mea, sunt sunete pe care le emit si care sunt parazite, dar va trebui sa ma obisnuiesc cu asta pentru ca nu am cum sa o schimb.

Avand in vedere ca nu am mai emis pe nici un fel de radio si nu am nici un fel de experienta cu asa ceva, primele emisii nu vor avea dedicatii pentru ca va trebui sa invat sa ma descurc cu programele, dar pana la finalul saptamanii voi avea si asa ceva. Exista si un chat de discutii pe care se aduna moderatorii si ascultatorii. Mie imi place foarte mult, ii stiu din februarie.

Si acum putina publicitate radioului din care fac deja parte.

7 Zile din 7, 24 de ore din 24 de ore, Radio Tasha aduce in casele voastre o mangaiere, un gand bun prin intermediul muzicii dar si prin vocile moderatorilor nostri care incearca sa satisfaca toate gusturile celor care ne vor calca pragul.
Pentru a putea asculta click aici:
http://radiotasha.com/radio/asculta-live/
http://51.254.170.253:5868/listen.pls
Pentru dedicatii muzicale adaugati id:
radiotasha@yahoo.com
sau pe skype id:
radio.tasha1
Auditie placuta!!

 

 

Dupa furtuna

Mi-e bine, atat cat ii trebuie unui om sa ii fie bine. Imi lipseste ceva, dar se poate trai si fara. Mi-a fost greu sa scriu, inca imi e; nu mai simt tragere de inima, nu ma simt capabila. Ascult muzica de toate felurile, de aproape oriunde, simt nevoia sa dansez, vreau sa dansez, vreau sa simt libertatea in vene. Am tras mult de mine in ultima vreme si am reusit aproape la limita, dar am reusit. Am scapat! Urmeaza doi ani de liniste in care pot respira in voie, fara griji si chin. Si o sa fie bine, si o sa imi vad de studiu, si o sa fiu linistita. Si o sa-mi placa mult!

Cantec sufletului meu

Sufletul meu isi are radacinile in piatra.

In roca de munte abrupta si grea,

Cuminte el sta si asteapta visarea

Sa-i mangaie tamplele grele de ani.

 

Sufletul meu se-ngana cu vantul.

Adesea el urla ca lupii in iarna,

Isi plange dorinta, isi plange si dorul…

E greu incercat de-ale sale indemnuri.

 

Sufletul meu e singurul care

Cuprinde in ramuri si zori si amurguri.

Ades el luceste in apa ce curge

Si-i alina viata prea statica, parca.

 

Sufletul meu esti tu, departare.

Oricate izvoare am curs peste lume

Ramai dar aici, caci mi-e dat anume

Sa duc doruri multe in bratele albe.

Sa fiu mama

Imi doresc asta de la 18 ani, de cand am descoperit ca viata de adult poate fi implinita doar asa. Toata copilaria am visat sa am parte de acele lucruri pe care orice tanara fata si le doreste: casa, sot, copii si o cariera. De cand ma stiu am avut grija de copii, lucru care m-a facut sa cred ca mi se portiveste meseria de profesor. Am avut dreptate, mi se potriveste manusa, dar nevoia de a fi mama creste cu atat mai mult cu cat realizez ce sanse mici am ca sa nasc unul. Legal mi-e aproape imposibil sa infiez fiind deficienta, dar asta nu reduce nevoia. Toata atitudinea mea tradeaza nevoia, comportamentul fata de cei apropiati, vocabularul pe care il folosesc, gandurile pe care le am… Totul ma tradeaza, chiar si atitudinea pe care o am fata de partener, desi nu imi doresc asa ceva niciodata. Am intrat intr-un cerc vicios din cauza nevoii mele si simt cum nu ma mai pot detasa.