Intrebare

Aseara ma uitam la TV pe un post francez, la un documentar despre stafful care organizeaza zilnic mesele de la palatul din Monaco, si am ramas uimita si dezgustata de lipsa de interes a aristocratiei pentru efortul depus de angajati ca dineurile si mesele obisnuite sa fie un succes. Le-a luat 2 ore numai sa aseze la milimetru fata de masa, apoi o ora ca sa o calce, apoi alte doua ore ca sa aseze, tot la milimetru, vesela din argint, pahare de cristal, servetelele de matase de China si scaunele. Ma intrebam, oare de cate din eforturile acestor oameni sunt constienti aristocratii astia? Ma intrebam de asta pentru ca dupa ce s-a terminat totul masa arata de parca ar fi mancat porcii pe ea, patata si botita, scaunele erau pune aiurea si servetelele murdare. Fusese o masa data in cinstea presedintelui Croatiei, in vizita prin Principatul Monaco.

Vorba surorii mele care crede ca singura cu adevarat constienta de munca lor este Regina Marii Britanii.

De anul nou

Bilantul meu pe anul acesta e unul favorabil, sau asa imi doresc sa cred ca a fost. Cel mai important si mai traumatic moment al vietii mele a fost operatia de asta vara. M-a invatat sa am mai multa grija, sa imi pese mai mult de mine, sa fac tot ce imi bucura sufletul si inima, sa ascult mai mult de constiinta. Inca n-am invatat sa-mi ascult inima, insa asta e sarcina mea pe anul care vine.

Pana la urma a fost un an frumos si greu. Am invatat ca nu toti oamenii sunt rai si nu toti oamenii sunt buni, dar ca in jurul tau vor gravita oameni asemanatori sufletului tau, care te vor certa si te vor mangaia, dupa caz si, uneori, dupa nevoie.

Am lecturat mult anul asta, mai ales carti audio. M-am indragostit de Graham Greene, de Issac Asimov, de Chandler, i-am descoperit cu mare bucurie pe Peter Chambers, pe Ellery Queen, am redescoperit-o pe Ileana Vulpescu de care mi-era tare dor si au mai fost cativa care mi-au fosttare dragi.

Am desenat si am invatat sa desenez (in linii mari), am pictat pe panza (un an de zile mi-a fost teama sa ma ating de panze) si mi-as fi dorit sa invat sa puictez in ulei, insa am destul timp safac si din astea.

Anul viitor am mulkte planuri, cel mai important dintre ele e sa ma titularizez. Trebuie sa fac asta ca sa pot avea loc de munca in continuare, altfel raman pe dinafara si as muri daca n-as mai avea de lucru. Apoi, urmeaza definitivarea in invatamant, si alte chestii importante pe care mi le doresc.

Adio 2012, astept 2013!

La multi ani!

Fotografie0414

Ma uitam la TV si il vedeam pe Mihai I onorat cu atatea onoruri din partea regalitatii britanice incat abia atunci m-am simtit cu adevarat mandra ca sunt romanca. Mi-am dorit din tot sufletul sa traiesc sub domnia lui incat m-au podidit lacrimile. Simteam ca doar in acest fel i se poate face dreptate Romaniei. Apoi m-a napadit un gand: cred ca as fi fost mult mai fericita stiind ca Romania ar fi fost colonie britanica. Britanicii au facut mult prapad pe unde au fost, insa au facut si mult mai mult bine locurilor prin care au trecut. Dar pentru ca nu am avut noroc sa fim nici una si nici cealalta, trebuie sa acceptam ceea ce suntem. Asa ca va urez “La multi ani!” de ziua noastra si mi-as dori sa ne traim vietile cu fruntea sus, fara rusine, cu multa onoare, liberi si eliberati de consrangeri si mult mai mandri ca suntem romani, nascuti din neam de oameni mandri si viteji, oricand gata sa lupte pentru idealurile lor.