2016

Anul trecut ma plangeam ca am picat atat de rau incat a trebuit sa schimb locul de munca, ma simteam data la o parte si a nimanui, insa am sfarsit prin a regreta ca am plecat de acolo. Anul asta m-am trezit ca ma plang ca nu am parte de ceea ce credeam eu ca e important, insa nu am luat in calcul ca am castigat atat de mult in viata profesionala incat sa ma stiu destul de stabila pe mine sa pot continua studiile si sa imi pot face o viata tihnita. Am castigat enorm la fel cum am pierdut enorm. Am castigat pentru mine la fel de mult cum am putut pierde bucati din mine din nestiinta si din neputinta mea si a celorlalti. Si parca nu e de ajuns, e normal sa vreau sa fie bine, din ce in ce mai bine, niciodata n-o sa fiu multumita cu ceea ce am. Nu banii sunt importanti, ci oamenii, nu averea conteaza, ci sufletele care ne incanta inimile cu stari de bine. Am castigat o viata tihnita si nu una frumoasa, am castigat binele si nu fericirea, iar eu par a fi bine cu toate deciziile pe care le-am luat pana acum.