Prieteni de pahar – Dureri

Am baut prea mult  asta noapte, ma doare capul. Si femeia aia era buna aseara dupa 5 pahare de tuica proasta. Nu mai stiu cum arata, dar se tot freca de mine si ma scotea din minti.

De cand m-am apucat de bautura nu mai pot mirosi. Se pare ca alcoolul deterioreaza simturile, nici mancarea nu o mai pot simti in gura. Mananc prea sarat, prea acru sau prea dulce. La ce dracu m-oi fi apucat de asta, nu stiu. Nici macar nu stiu de ce. Sau am uitat. Ba nu, n-am uitat. Era motiv sa vad de ce beau alcoolicii. Dar penru asta nu trebuia sa ma apuc si eu, trebuia doar sa ii intreb si atat. Era de ajuns sa ii intreb si imi spuneau cate in luna si in stele. Dar, deh, nu poti vorbi cu un betiv fara sa te invite sa ii bei posirca. Bine ca n impartim si acelasi pahar, desi sticla poate fi aceeasi.

Sa bei cu ei e fudulie, sa bei singur e meserie. Sau nu, nu e meserie. Te apuca melancholia, te strici de plans, iti plangi de mila, te doare, toate ted or. Doare al dracului tot, carne, oase, suflet, ochii din cap, tot. te vaiti sit e vaiti pana nu mai vezi decat propria durere. Si atunci bei. Pana la fund. Pana la fundul fundului. Pana la fundul fundului fundului!

Mai am putin din pahar. Ma doare capul, il simt greu. Imi ies ochii din orbite de durere. Las capul pe masa si incep sa horcai. Saliva imi curge din gura deschisa si fac baltoaca pe masa. Mi se face scarba de mine si ridic capul. Imi simt ochii durerosi, imi simt gura uscata, imi vajaie capul. Mainile imi sunt moi si le las pe langa mine. Ridic capul si il dau pe spate. Stau pe scaun cu capul lasat pe spatarul scaunului, cu gura deschisa si mainile atarnand in nestire. Misc doar picioaree, altfel mi se pare ca as fi un lesinat. Lumina difuza ar fi numai buna pentru o seara romantic, dar in bar e frig si miroase a urina. Era buna femeia aia care se freca de mine aseara. As fi tras la ea ca la nebuni. Ii ieseau ochii si ei si mie. Ca la broaste. Ca la melci. Ca la…