PENTRU ÎNCĂ UN AN…

Pomii ăștia…

Pomii ăștia care înconjoară parcul au obiceiul să danseze.

Oamenii trec nepăsători pe lângă ei și nici nu-i văd mișcându-se;

Se țin uniți ram de ram, creangă lângă creangă,

Ba chiar înfloresc la unison.

Banca asta pe care stăm…

Pe care ne-a prins ploaia și pe care încă stăm așezați…

Uzi până la piele… până la os… până la suflet…

A fost odată un copac. Știi?

L-au tăiat și l-au tratat și ni l-au pus chiar aici…

Ca să ne așezăm… ca să ne permită să ne ținem de mână…

Ca să ne lase să ne trăim succesiv trăirile…

Care curg, una câte una, ca picăturile de ploaie…

Și parcul ăsta plin de viață în care ne plimbăm,

În ciuda ploii care nu ne iartă sentimentele…

Pe ale cărui alei urcăm greoi… apăsat –

Îmbătrâniți de trecerea vremii,

Uimiți că încă ne mai ține pasul semeț –

Își are dragostea lui în dansul copacilor;

El n-ar mai fi magic fără crengile lor împreunate.

Și știi cine le cântă?

Păsările care-și cheamă dragostea pentru încă un an.

Așa că, hai și noi, dragostea mea, să dansăm

Împreună cu copacii din parc.

Uzi până la esență ne vom învârti continuu și vom cânta…

Pentru încă un an.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s