Cum e turcu’ si pistolu’!

Sau, cum e ministrul asa si invatamantul pe care il conduce. Se potrivesc cele doua, nu? De la omul asta nu m-am asteptat la prea multe. Cine l-a facut ministru a stiut ca e in stare sa distruga tot ce mai ramasese bun in invatamant. N-a fost singurul, a avut multi predecesori care au facut la fel, insa el e primul care se potriveste ca nuca in perete. Ma intreb ce-or fi avut aia in cap cand au pus un semianalfabet ca ministru.

Advertisements

Mai are rost?

Multi se inteaba daca mai are rost sa scrie, daca mai are rost sa picteze, daca mai are rost sa cante… pt romani. E clar ca lucrurile nu se vor schimba prea repede si cand se va intampla asta va fi cam prea tarziu pt ei. Cei care vin din urma n-au unde sa se afirme, n-au publicul care sa ii guste si nu vor avea prea mari sanse sa guste din succes. Insa mi-ar parea rau sa nu ii mai stiu aici, pe aceia toti de care vorbesc acum. Cum oare ar suna Lucia Verona scriind numai in limba franceza? Sau Oana Mujea in engleza?! De George Arion, Bogdan Hrib, Horia Garbea, Nora Iuga si altii nici nu mai vorbesc. Sunt cativa oameni cu adevarat buni care merita mai mult decat sa fie bagati in seama. Pierdem valori pe care nu le vom recupera niciodata. Le vom duce dorul, la fel cum ducem dorul dupa Ionescu, Brancusi si altii careau ales sa fie romani in alte tari. Trebuie sa fim constienti ca nu ne-ar fi dus numele mai departe daca ar fi stat inchistati intr-o tara care nu-i ajuta sa devina ceea ce sunt, valori. Nici valorile noastre autohtone n-au fost recunoscute decat dupa ce n-au mai fost. In timpul vietii ii hulim, dupa ce mor le ridicam statui. Pacat ca politica asta cretina s-a infiltrat in arta. Cu ce ma ajuta pe mine sa stiu ca exista tablouri cu Elena Udrea sau Basescu sau cu oricine altcineva? E drept ca romanul se lupta sa traiasca, dar neavand valori si exemple demne de urmat langa e; n-ar avea nici capacitatea de a intelege frumosul si binele. De asta le multumesc lor ca exista, ca m-au lasat sa ii cunosc, ca ma lasa sa ma exprim in felul in care pot si ca imi dau voie sa ii citesc si sa le vorbesc. Daca ar disparea am pierde ramasita de frumos din noi.

Bataie de joc!

Dupa o viata de munca pe branci si de bataie de joc din cauza sefilor, a mea mama s-a ales cu o pensie mizera de 750 de lei. Faceam socoteala cu groaza ca la iarna nu vom avea cu ce sa platim facturile si ratele la banci. Ce sa platesti mai intai din 1500 lei pe luna si din ce sa traiesti? Mi-e scarba!!!!

Joyce de 16 iunie

Anul asta n-am scris nimic despre Joyce. Nu si-a pierdut importanta si nu si-o va pierde niciodata. Marele irlandez inca isi cere tributul de lectura sacrificand inca din timpul meu. Nu ma supar, pt el sunt gata sa renunt la tot timpul meu liber. Dragul meu prieten inca ma bucura cu umorul lui. Nora la fel. Intrebata de un reporter care crede ea ca e cel mai important scriitor pe langa sotul ei a raspuns: “Desigur, cand esti maritata cu cel mai mare scriitor din lume nu-ti mai pasa de cei mai mici.” Indiferent de impactul nefast al notorietatii sale asupra familiei, el ramane stalpul lor, desi subred si el de atatea datorii si de acool. Nu se poate sa fi fost irlandez si sa nu fi baut.

Mi-era dor de el. De acum incolo am timp destul de o recitire aprofundata a celor cateva carti pe care le am cu si despre el.

Final de an

Gata, s-a dus si anul asta. Mi-e atat de greu sa stiu ca nu imi voi mai vedea copiii. Bine, incerc sa fiu la ei macar o data pe saptamana dupa ce se incheie anul scolar in asa fel incat sa nu fie o ruptura chiar brusca pt ei si pt mine. A fost un an greu, dar frumos. Mi-am luat-o de cateva ori de la ei destul de serios, dar i-am iertat si am trecut peste. O sa-mi fie tare dor de ei. Ma gandeam sa le fac niste felicitari in care sa le scriu un mesaj si descopar ca nu stiu ce sa le spun. Sunt constienta ca nu vor intelege cu totii mesajul de acolo, dar eu imi doresc sa fac asta pt ei. Am atatea sa le spun si nu reusesc sa exprim in cuvinte nimic din ce am in minte. O sa trebuiasca sa stau sa ma gandesc serios la asta maine si poimaine.

“Ucideti generalul”, o lectura de maxi-taxi

Din pacate, singurul meu timp liber cu adevarat sunt cele aproape 30 de minute cat fac de la Mioveni la Pitesti si inapoi. Si in timpul asta prefer sa citesc. Oamenii se uita ciudat la mine, dar e treaba mea ce fac. Trebuie sa recunosc ca am avut prea putin timp pe care sa il petrec citind si o luna de acum inainte voi avea si mai putin. M-am hotarat sa dau examen si mai am o luna pana atunci.

Ca sa trecem la carte: pare a fi fluida. Povestea curge, e usor de digerat si iti ramane in minte. Imi pare rau ca n-am avut bani sa cumpar si celelalte volume (pe asta l-am primit ca premiu la un concurs odata cu lansarea de la Pitesti a noii carti semnata Oana Stoica-Mujea si Ada Pavel). Imi plac personajele create de Bogdan Hrib. Au personalitate, par a fi reale. Mi-ar fi placut sa il cunosc pe Generalul Simionescu in persoana. Imi place ca autorul poate sa fie si putin practic explicand cum face un fel de mancare pe care nu l-am incercat niciodata. Singurele lucruri care lipsesc e un “el” si o masuta pe care sa facem sex dupa ce am preparat mancarea. Probabil ca felul asta de mancare are un gust mai bun dupa. Imi plac fragmentele despre armata personajului din 1986. M-a facut sa-mi fie si mai dor de Buzau. Cu alte cuvinte, cartea e buna si merita citita.

Dublarea filmelor, o tampenie

Au facut nevazatorii tot felul de petitii online pt sustinerea dublarii filmelor in limba romana. Foarte multe petitii pt sustinere. E un adevarat razboi pro si contra acestei idei. Eu nu o sustin. Ce ma deranjeaza e ca nevazatorii, pt a castiga in lupta asta, a lansat un apel de solidaritate catre populatie bagandu-i in chestia asta si pe surdo-muti. Petitia se adreseaza tuturor organizatiilor care apara drepturile surdo-mutilor si ale nevazatorilor pt ca aceasta idee sa poata fi obligatorie postului de televiziune national. Ma intreb cu ce ar ajuta dublarea filmelor in limba romana surdo-mutii. In fine, chestia e dubioasa. TVR ar avea clar de castigat de pe urma unei astfel de idei pt ca deja nu mai au telespectatori. Nevazatorii sunt foarte multi in tara si le-ar asigura un procent de privitori zilnic, surdo-mutii sunt mai putini. Surdo-mutii au sanse prea mici sa invete o limba straina, cei mai multi alegand sa ramana in tara din cauza handicapului lor. Am considerat si consider in continuare dublarea filmelor in limba romana o idiotenie si sunt total impotriva. Gestul lor e unul profund egoist.