Acasa!

Aseara m-am intors de la Bucuresti. Au fost doua saptamani de cosmar, de asteptare si de nervi intnsi la maximum. Nu ma mai suportam nici pe mine. M-am operat, mi s-a introdus un corp strain in corp pe care trebuie sa il protejez ca sa nu mai ajung din nou la operatie. Medicul meu, un om extraordinar, a facut tot ce i-a stat in putinta sa ma scape de o noua operatie, restul depinde de mine. Am slabit destul de mult in astea doua saptamani si sunt tare mandra de asta. Urmeaza o perioada in care voi slabi si mai mult si asta ma inspaimanta, insa simt ca e de bine si ma simt formidabil dupa perioada asta. M-am chinuit, am plans ca niciodata, Imi venea chiar sa plec din sala de operatii de frica si sa le spun ca nu mai vreau, nu mai vedeam nici o speranta in ceea ce ma priveste, dar am stiut ca totul va fi bine atunci cand mi-am vazut medicul zambind de bucurie ca umblu a doua zi dupa operatie. Am desenat mult, cu semnificatie sau nu, de acum incolo va urma o perioada in care voi picta, insa numai dupa ce-mi voi schimba ochelarii. Deja ma dor ochii de atata incercat sa invat pt examenul de pe 2 august, la care nu sunt sigura ca ma voi prezenta. Posturi nu sunt iar eu mai am dreptul la o continuitate. Plus de asta, drumul pana la Campulung e lung si plin de hartoape, iar eu ma refac destul de greu dupa operatie. Vreo 2 luni nu trebuie sa fac nici un fel de efort, cat despre slabit se poate slabi si mancand sub limita de 1000 de calorii pe zi sau pacalind stomacul cu un iaurt mancat din 3 in 3 ore. Ma enervez ca nu pot sa ma aplec, ca nu am voie sa urc prea multe trepte, ca nu am voie sa stau prea mult in fumd sau prea mult in picioare, insa stiu ca totul e spre binele meu si prefer sa le fac pe toate incet si fara graba. Niuciodata nu m-am gandit la mine cu adevarat, acum trebuie sa o fac si descopar ca imi si place sa ma menajez. Acum sunt sigura ca nu ma voi mai intoarce in spital.

Advertisements

Duminica

Sambata programasem sa ajung la Namaiesti, la manastire. E al treilea an in care ajung acolo. Cautasem programul masinilor direct Namaiesti si retur. Nu l-am respectat, normal. Am ajuns prin Campulung, ne-am plimbat pe la manastirea Negru Voda si abia dupa am ajuns acasa. Si am mai facut o escala la catedrana nou sfintita din Mioveni ca sa fie exact trei lacase de cult vizitate ntr-o zi. Ziua de ieri m-a incarcat sufleteste cat sa imi ajunga pana mult dupa operatie. Din pacate ajung la Namaiesti cand am nevoie, dar cand ajung ma incarc pt un an cu energie. Mi-ar placea sa existe maicute in manastire care sa picteze icoane pe sticla. Asta ar fii un motiv numai bun pentru o tabara de pictura de icoane pe sticla. Mi-ar bucura sufletul cu adevarat.