Marvin Gaye

Putin soul merge bine intr-o zi de duminica.

Advertisements

Jurnal de student

Profesorul intors catre tabla scrie si explica in acelasi timp obiectivele unui proiect de lectie pentru limba engleza. Linistea din clasa il face sa creada ca toti studentii il asculta, insa nu e tocmai asa. Exista studenti care isi poarta discutiile pe biletele pe care le transmit pe sub banca de la unul la altul atunci cand nu este atent sau e intors catre tabla.

“Fata, spune cum a fost aseara la intalnire?”

“M-am distrat super aseara. A venit Ciprian si ne-am vazut la bar. Am baut ceva wiskey si ne-am dus la discoteca. Am dansat de mi s-au rupt pantofii, pe cuvant.”

“Cu ce ai fost imbracata? Ti-ai luat bluza aia rosie care imi place mie? Vreau si eu bluza aia intr-o zi, sa stii.”

Cu ochii atintiti catre profesor, studenta isi spune in gand:

– Ah, s-a intors proful si se uita la mine. Hai, intoarce-te, usor, usor, aaasa. Bravo, nice boy!

“Nu fata, nu aia rosie. Mi-a murdarit-o soru-mea saptamana trecuta si nu mai iese. O spal la masina, o iau la mana si tot nu iese. I-am spus sa imi dea banii pe ea, dar nu vrea. Ea spune ca nu-mi da banii ca din banii ei imi platesc ai mei facultatea. Imi vine sa o strang de gat.”

“Lasa fata, e bine si asa. Uite, eu ma chinui sa castig si bani, ca ai mei imi spun ca doar n-or sa ma tina in puf toata viata. Hai, zi cum a fost. Ce ati mai facut dupa ce ati plecat de la discoteca?”

“Ne-am dus cu taxiul pana la camin la el, si in camera am baut o cafea, si… stii tu ce! Era singur, ceilalti sunt plecati acasa. Mi-a zis ca nu s-a mai distrat de mult ca aseara si ar vrea sa ne mai vedem. Mi-a zis ca o sa ma sune zilele astea. Azi sper sa il vad in pauza cand iese de la cursuri. Mi-a zis cineva ca are in AI12. Stii ce dragut e? Toti inginerii sunt asa, sa stii.”

“Da fata, stiu. Asa as vrea si eu unul… Cica au bani multi astia de la ingineri. Iti dai seama ca daca ma cuplez cu unul din ei, unul dragut si simpatic, o sa ma scoata in oras mereu.”

– Domnisoara Cornea, ne puteti spune si noua ce ati gasit atat de amuzant? Vrem si noi sa radem, nu sa radeti numai dumneavoastra. Asta e dovada de egoism din partea dumneavoastra. Ridicati-va in picioare si spuneti ce e asa de amuzant.

Eleva Cornea se ridica timid din banca. Toti ochii colegilor sunt atintiti catre ea, lucru foarte intimidant pentru ea.

– Nimic, domn profesor.

– Esti sigura? Stii ca cei care rad de unii singuri sunt considerati dusi cu pluta, nu? Nu cred ca esti dusa cu pluta. Hai, impartaseste-ne si noua motivul pentru care te-am ridicat in picioare. De ce radeai?

– Nimic, domn profesor, pe cuvant.

-Bine, ia loc. Azi esti trecuta absenta in catalog pentru ca din cauza ta am pierdut 5 minute importante in care ceilalti puteau scrie si din cauza ta n-au mai scris.

Dupa terminarea cursului studentii se ridica zgomotos din banca imbulzandu-se catre usa.

– Fata, din cauza ta m-a pus asta absenta. Ce ma fac? Am mai lipsit deja de vreo cateva ori. Daca mai lipsesc nu ma mai baga in examen si ma trezesc ca dau restanta la vara. N-am cu ce sa-mi platesc restantele.

– Lasa fata, nu te enerva asa. S-a intamplat.

– Da, dar s-a intamplat la mine, nu la tine. Daca nu ma baga in examen o sa ii spun ca e din cauza ta.

Forfota studentilor continua, iar cele doua colege isi cauta grupuri diferite cu care sa discute in restul pauzei.

La un an si ceva de WordPress

Trebuie sa recunosc ca nu mai am inspiratie. A disparut acum o luna si mai bine. Mi-e rau, mi-e groaznic de rau pentru ca incerc sa ma gandesc, imi storc creierii sa iasa ceva frumos si nu iese. Nu reusesc si basta. Da, am avut o perioada foarte fructuoasa in care trebuia doar sa ma asez la masa sau sa imi pun foile pe genunchi si sa scriu. Se pare ca toate au suisuri si coborasuri, insa mi-as fi dorit sa nu fie asa. Am fost si inspirata, ce-i drept. A fost o inspiratie reala si dulce cum n-am avut niciodata. Poate am visat si mult, desi imi doream ca totul sa fie adevarat, sa simt… Ce-i ciudat e ca cineva imi vorbea despre faptul ca ar vrea sa vada publicate scrierile mele pseudoliterare. N-am crezut si nu cred nici acum ca pot fi publicate, desi imi doresc din suflet sa fie publicate la un moment dat. Poate ca imi lipseste (de fapt imi lipseste cu siguranta) increderea in mine, in ceea ce fac si in ceilalti. Ce-i mai rau e ca in ceilalti reusesc sa cred dupa ce-mi arata (zic eu) sinceritatea lor si de obicei nu le ia mult timp sa imi castige increderea, insa increderea in mine… cu asta e mai greu. Reusisem s-o fac, insa totul n-a durat decat putin pentru ca muza mea s-a dus la fund cu tot cu increderea in mine si cu inspiratia mea.

Ce-mi doresc acum pentru mine e sa pot sa ma dezvolt, sa-mi capat gramul de incredere pierdut si sa ma schimb mental si fizic ca sa pot continua ce am inceput. Am avut un an destul de plin pe WordPress, putin mai activ inspirational decat pana acum, si imi doresc sa fie si mai si de acum inainte ca sa ma pot simti multumita de munca mea.

Salvarea (continuare) “Unde esti, Laura?”

Da, azi ma simt batran. Parca si miscarile imi sunt de om batran. M-am lasat prea mult in voia sortii. Destinul mi-a fost destin doar cat am vrut eu sa cred in el, pana cand totul a capatat iz de liber arbitru, chinuindu-ma sa imi refac viata pierduta de prea multa nepasare. Cred ca s-ar scrie pagini intregi despre nepasarea mea, si romane despre cum am incercat eu sa pierd legatura cu lumea ce ma inconjura atunci. Acum… acum am pierdut legatura cu realitatea. M-am luptat cu stihiile din mine pana n-a mai ramas nici urma de demnitate in vene, chinuindu-ma pe mine si pe altii, incapatanandu-ma sa ma vad cu alti ochii decat cei reali.

Unde esti tu, Laura, salvatoarea mea, sa ma mai salvezi odata de mine? N-am vrut sa te vad si te-am pierdut. M-ai vazut si n-ai suportat sa te chinui vazandu-ma cum ma mutilez dupa bunul meu plac. Mi-am deformat sentimente, le-am imbinat, am urat de moarte, am iubit pana la sange, am schimbat tot, fizic si psihic, crezand ca mi-e mai bine asa. Am incercat sa ma redescopar, dar n-a fost sa fie. Nu eram eu, erau altii care vroiau sa intre in mine. Acum ma pot uita in oglinda, dar simt cum imi vine sa o sparg. Nu sunt eu reflectat in ea, asa cum n-am fost eu niciodata. Poate ca daca ma asez in pat si incerc sa ma trezesc… o sa redevin ce am fost. Da, odata eram ceva, acum sunt doar un simplu material uzat din care nu se mai poate face nimic. Unde esti, Laura mea draga, sa ma vezi schimbat, farta masti false, fara zambete sub false invelisuri, sa ma vezi pe mine, eu, asa cum sunt, asa cum ma stii? Ti-as plange pe umar, scumpa mea, ti-as spune prostii, as minti, as spune adevarul… dar nu esti. Nu mai esti de mult. Trebuia sa fi stiut ca toate au o limita, limita cea de pe urma. N-am fost in stare sa te rup realitatii tale si ai sfarsit odata cu ea. N-ai vrut sa vezi si acum nu mai esti cu mine. E normal, toate isi au rostul lor, asa imi spuneai. De acum toate vor fi singure, si mainile mele, si ochii… private toate de prezenta ta. Nu-i nimic, o sa imi incep o noua poveste, o poveste care sa tina vesnic, care sa fie facuta asa cum trebuie, cu sperante reale, si vise care sa devina realitate, fara cuvinte desarte, fara nimic in plus, doar eu si povestea mea.

Ce n-as da sa te fi atins si altfel decat prieteneste!?! Insa eram prea orb sa te vad, prea singur sa te simt, prea neprezent ca sa pot face fata. M-ai peticit, m-ai cusut cu grija crezand ca voi redeveni om, dar n-am fost niciodata om. Nu puteai transforma un monstru intr-un om. Dam, stiu, toate isi au rostul pe lumea asta. Nu-i ciudat? O lume care sa aiba lucrurile toate in asa fel incat sa poata merge dupa un plan. Prea multe lucruri se vor a fi facute dupa cum vrea destinul, nu? Prea ne lasa in voia hazardului si prea ne chinuim sa ne lasam in voia norocului. Poate daca am gandi mai mult la faptele noastre am vedea ca tot ce facem nu e facut dupa cum ne e dat ci dupa cum gandim noi ca vrem sa fie. Filosofic, nu? Nu e de mine, stiu, dar parca acum gandesc liber si clar pentru prima data si imi place. Acum pot spune ca sunt liber, liber de mine, de tot ce m-am chinuit sa ma incapatanez sa traiesc, chiar si de mine sunt liber. Simt altfel, vad altfel, ating altfel… doar tu lipsesti din tot tabloul asta. N-am fost in stare sa te vad, asta e clar, Dar sa nu te pot atinge!? Nu e drept sa nu te pot atinge macar o data, o ultima data, inainte ca tot sa ia sfarsit cu adevarat. Poate ca… daca indrept pistolul spre tampla… Pistolul ma face sa ma simt barbat, de parca as fi fost eu barbat adevarat vreodata. Stii ca e de ajuns un singur glont ca sa pun capat cautarilor. De fapt, de ce vorbesc cu o naluca? Nu esti aici, de ce as vorbi cu tine? Ia, oare in oglinda cum arat cu pistolul la tampla? M-as juca putin de-a ruleta ruseasca, poate in felul asta as stii cu adevarat ce inseamna destin. Stii, ma gandeam eu in sinea mea ca destinul e facut de oameni ca sa avem pe ce da vina atunci cand nu vrem sa ne recunoastem greselile. Bine, atunci imi incerc norocul. Am un singur glont in pistol. Pas pe tragaci pana nu mai am de ce sa apas si nici cum sa apas. Deci, adio lume! Sa vedem daca mai stiu sa-l folosesc. Se spune ca e ca si mersul pe bicicleta, dar acum vad daca e asa. Armez… asa… apoi… apoi trag. N-a fost. Trag aer in piept… nici acum n-a fost. Mai incerc o data. Trag aer in piept… nici acum nu e. Hai ca deja ma plictisesc. Ultima data! Trag aer in piept…

Ce eram daca nu eram ce sunt

Navigand aiurea pe net am dat peste leapsa asta care mi se pare draguta. Si cum se preteaza la starea mea visatoare din ultima vreme… Invit sa o faca pe cei ce vor sa se gandeasca la asta.

Daca eram o luna as fi fost Martie, misterioasa si nesigura, luna ghioceilor si a cadourilor simbolice.

Daca eram o zi a saptamanii as fi fost Duminica. Unii incep saptamana cu ea, altii isi termina saptamana cu ea.

Daca eram o parte a zilei as fi fost dimineata. Desi ma trezesc mai rar dimineata, imi place sa ma stiu singura pe strada, la plimbare cu cateii, inainte ca oamenii sa inceapa forfota zilnica.

Daca eram un animal as fi fost caine, loial, prietenos si sincer.

Daca eram o directie as fi fost oriunde. La asta chiar nu stiu sa raspund. Oricum, inainte mergem cu totii, chiar daca “inainte” inseamna sa apuci pe cai gresite.

Daca eram o virtute as fi fost sinceritate. As mai adauga prietenia si loialitatea, dar cum se cerea una singura, am ales sinceritatea pt ca pentru mine e cea mai importanta.

Daca eram o personalitate istorica as fi fost Regina Elisabeta I a Marii Britanii. Un personaj real care a transformat o insula intr-un imperiu.

Daca eram o planeta as fi fost Marte. Doar e planeta mea. 😛

Daca eram un lichid as fi fost… Lapte!!!!!!! :))

Daca eram o piatra as fi fost o piatra slefuita de rau.

Daca eram o pasare as fi fost un pelican.

Daca eram o planta as fi fost nuc.

Daca eram un tip de vreme as fi fost timpul de dupa ploaie, vara. E atat de frumos dupa ploaie vara.

Daca eram un instrument muzical as fi fost pian.

Daca eram o emotie as fi fost dorinta.

Daca eram un sunet as fi fost sunetul poii in geam.

Daca eram un element asa fi fost apa.

Daca eram un cantec as fi fost “Ever slowly” de pe albumul “Pull” din 1988, ultimul album Mr Mister, sau “Ordinary World” de la Duran Duran, sau “Badman’s Song” de la Tears for Fears, sau “You’re the voice” a lui John Farnham, sau “Stay on these roads” de la A-HA, sau “Il volo” a lui Zucchero, sau “Flesh for fantasy” a lui Billy Idol… Sunt atat de multe!

Daca eram un film as fi fost “Wit”.

Daca eram un serial as fi fost “Blackadder” cu Rowan Atkinson.

Daca eram o carte as fi fost “Ulise” de James Joyce (nu era si normal? :P).

Daca eram un personaj de fictiune as fi fost Edmund Blackadder.

Daca eram un fel de mancare as fi fost friptura de pui cu ciuperci, orez si legume.

Daca eram un gust as fi fost dulce-acrisor.

Daca eram o aroma… la asta nu ma pricep. Orice parfum care nu miroase dulce sau a flori.

Daca eram o culoare as fi fost albastru.

Daca eram un material as fi fost caramida de temelie.

Daca eram un cuvant eram un cuvant de legatura.

Daca eram o parte a corpului as fi fost cap.

Daca eram o expresie a fetei as fi fost zambet.

Daca eram o materie de scoala as fi fost o limba straina, engleza mai bine zis. 😛

Daca eram un personaj din desene animate as fi fost Sid din “Ice Age”.

Daca eram o forma as fi fost un oval.

Daca eram un numar as fi fost 3.

Daca eram o masina as fi fost un Bentley.

Daca eram o haina as fi fost blue-jeans.

“You are my springtime”

Mi s-a facut dor s-o ascult.

Is not too late
Is not too late to believe
In your voice and in your hand …
And in your eyes, to believe in them
To dream about lights that you bring
But you disappear in haze
And your steps fade away
On a different path I call to you now.
Your spot, like a silver tree reminded me
That our neverending story
Will embrace one day
My love and yours.

You are my springtime
With eyes of stars
And hands of flowers.
If you wish, any cloud
You can chase away beyond horizon
With loving voice.
You are my springtime
My light
And carry dreams far beyond horizon
With loving voice,
loving voice.

You left
And without you
The river is silent
And my eyes remain barren
And I wonder always
When will you return.
I touch you
And a fragile contour
Is torn in wind
And you are a cloud
And I lose you again
You are a deluding thought.
You left
And left closed in the flower you were wearing
The entire joy of May sunlight
And you hid a yearning
In the mystery of stars.

You are my springtime
With eyes of stars
And hands of flowers.
If you wish, any cloud
You can chase away, over horizon
With loving voice.
You are my springtime
My light
And carry dreams far beyond horizon
With loving voice,
loving voice.

Is not too late
Is not late to tell you
That love at dawn
Blooming flowers
Cannot stop
Will not end …

I wonder, … will you return?

De ce sa nasti un copil cand nu ai posibilitatea sa-l cresti armonios?

Cica duminica Obama a fost invitat la Universitatea Notre Dame din Indiana ca sa tina un discurs studentilor. Universitatea Notre Dame din Indiana este cea mai mare universitate catolica din SUA. Asa cum se stie, majoritatea catolicilor, mai ales Romano-Catolicii, sustin cauza Pro-Life indiferent de situatie. Obama sustine avortul si propune unirea celor doua tabere ca sa reduca numarul avorturilor care creste alarmant in ultimul timp.

Desi Obama nu-mi inspira nici cea mai mica incredere sunt de acord cu el si sunt Pro-Avort. Unele din tarile europene lupta impotriva avortului. Se discuta chiar despre pedepse, atat pentru femeile care avorteaza cat si pentru doctorii care fac avortul. Noi, ca tara fost comunista, o tara batuta prea mult in cuiele Europei si careia ii se va interzice chiar si accesul la libera circulatie in Europa (ceva imi spune ca se vor impune vize pentru romani in viitorul apropiat) stim ce inseamna avortul empiric. Comunismul ar trebui sa ne ajute sa ii invatam si pe europeni ce inseamna avortul cu adevarat. Romania comunista stie mai bine ca oricine cum e sa ai mii de copii in casele de copii si sute de mame moarte incercand sa isi provoace avort spontan sau avortand prin metode rudimentare. Decreteii s-au nascut pentru a mari numarul populatiei, cu totii stim asta. Si mai stim ca mamele eroine, cu un numar mare de copii, primeau facilitati din partea statului excursii la bai, la munte sau la mare si un ARO. Societatea romaneasca de dupa ’90 stie bine cum e sa ai parte de mii de copii fara parinti, crescuti cate 20-30 intr-o camera (am crescut langa o casa de copii si auzeam zilnic povesti despre cum sunt tratati acei copii, povesti oribile despre copii violati de supraveghetori, profesori sau de prietenii lor, cazuri de homosexualitate sau chiar de zoofilie), cu conditii precare de a prepara mancarea care era din ce in ce mai putina, cu copii care scapau noaptea din institutii si ajungeau prin canale aurolaci si boschetari, prin autogari sau gari, copii de care oamenilor in toata firea le era teama sa nu se infecteze cu virusi (pe la inceputul anilor ’90 se auzeau povesti despre copii care incarcau seringi cu apa si luau oamenii la intamplare si ii injectau)… Da, eram in tranzitie (de 20 de ani suntem in tranzitie) si lucrurile nu erau sub control (de parca acum ar fi sub control)… Dar sa lasam povestile astea “reality as a horror image”.

De ce nu sunt Pro-Life? Simplu. Pentru ca un copil trebuie sa se nasca intr-un mediu echilibrat fizic, psihic si moral. Daca toate astea lipsesc atunci sunt slabe sansele ca ei sa se dezvolte normal si armonios. Desi mi se pare o aberatie avortul pentru ca exista atatea metode de contraceptie, il accept. Unui copil caruia nu i se poate asigura viitorul nu i se poate amputa felul in care e crescut si comportamentul lui in timp. De ce sa nasti un copil caruia stii bine ca nu ii vei oferi nimic bun si valoros in viata?

Ce ma intriga cel mai mult e ca sunt mai multi barbati Pro-Life decat femei. Am ajuns la concluzia ca unii din barbati nu sunt constienti cu adevarat de ce inseamna sa dai viata unui copil, sa-l cresti, sa-l educi. La ce se mai pronunta Pro-Life daca nu au habar de toate astea? In definitiv, femeia este cea care poarta acel copil, ea e cea care-l naste. De ce sa fie bagata la inchisoare ca a avortat un copil pe care nu si l-a dorit? Sunt multe si variate motivele pe care o femeie le are atunci cand vrea sa avorteze. E adevarat ca intr-un cuplu de orice fel e importanta decizia ambilor, insa ce se intampla cu mamele singure care raman insarcinate? De ce sa nu avorteze daca nu au posibilitatea de a ii creste cum trebuie, chiar si singure fiind? De ce sa-i nasca si sa-i dea statului sa-i creasca? Trauma avortului este mult mai mica decat trauma pe care o mama care si-a abandonat copilul o are de-a lungul vietii. Sa il stie nascut de ea si crescut cine stie cum si unde nu e un lucru tocmai usor. Si apoi, mai sunt cazurile in care mamele care nasc ajung sa aiba depresii post-natale. O mama care are probleme psihice are si probleme de comportament, iar acel copil nascut de ea va avea probleme si nu se va dezvolta armonios psihic, va avea de-a face cu depresii profunde… Nimeni nu da un sprijin real mamei aflata in depresii post-natale ca sa isi creasca copilul cum trebuie pentru ca nimanui nu-i pasa cu adevarat ca acel copil sa creasca frumos. Psihologii care trebuie sa faca asta nu ajuta mama sa treaca peste depresii si sa isi vada copilul ca pe o binecuvantare, si nu ca pe o povara. Oricat de mult si-ar iubi mama aflata in situatia asta copilul nascut, fara ajutor si tratamete nu poate sa il accepte. Insa oamenii nu vad traumele, oamenii vad doar crima de a ucide o biata fiinta fara aparrare si fara discernamant. Greu… e foarte greu sa gandesti clar si logic intr-o situatie care implica viata uni copil si viitorul lui. Insa o societate normala si solida stie ca e dreptul parintelui sa decida daca isi va naste copilul sau nu.

John Donne and “Wit”

A great film with Emma Thompson about life, death, and wit.

Holy Sonnets.

X.

Death, be not proud, though some have called thee
Mighty and dreadful, for thou art not so ;
For those, whom thou think’st thou dost overthrow,
Die not, poor Death, nor yet canst thou kill me.
From rest and sleep, which but thy picture[s] be,
Much pleasure, then from thee much more must flow,
And soonest our best men with thee do go,
Rest of their bones, and soul’s delivery.
Thou’rt slave to Fate, chance, kings, and desperate men,
And dost with poison, war, and sickness dwell,
And poppy, or charms can make us sleep as well,
And better than thy stroke ;  why swell’st thou then ?
One short sleep past, we wake eternally,
And Death shall be no more ;  Death, thou shalt die.

John Milton

 

On time

Fly, envious Time, till thou run out thy race, 
Call on the lazy leaden-stepping hours, 
Whose speed is but the heavy Plummets’ pace; 
And glut thyself with what thy womb devours, 
Which is no more than what is false and vain, 
And merely mortal dross; 
So little is our loss, 
So little is thy gain. 
For when as each thing bad thou hast entomb’d, 
And last of all, thy greedy self consum’d, 
Then long Eternity shall greet our bliss 
With an individual kiss;
And Joy shall overtake us as a flood, 
When every thing that is sincerely good 
And perfectly divine, 
With Truth, and Peace, and Love shall ever shine 
About the supreme Throne 
Of Him, t’whose happy-making sight alone, 
When once our heav’nly-guided soul shall climb, 
Then all this earthly grossness quit, 
Attir’d with Stars, we shall for ever sit, 
Triumphing over Death, and Chance, and thee O Time.