Desenez!!!

Sau pictez. Sau ambele. De fapt, le fac pe amandoua si incep sa ma entuziasmez ca nu-mi mai ia o vesnicie sa termin o floare sau o vaza, ca ma descurc onorabil cu nuantele de culori, ca pictez din imaginatie… Asta e cel mai bun lucru care mi se intampla, de fapt. E rau ca nu pot face reproduceri dupa fotografii (mi-ar placea), insa am destula imaginatie incat sa imi ajunga pt ceea ce fac acum. Inca nu le am cu chipurile. Am invatat sa fac buze si ochii, dar formele corpului inca imi sunt straine. Nu am simtul proportiilor anatomice si de asta mi-e teama sa fac portrete.

Pana acum am desenat si pictat pe hartie si carton colorat. Nu indraznesc sa incep sa pictez pe panza. Mi-e teama sa nu stric panza. Inca nu sunt stapana pe pensula si nici pe imaginea din fata ochilor mei. Uneori desenez sau pictez din intuitie, semn ca trebuie neaparat sa-mi schimb ochelarii. Sunt mandra ca-mi ies binisor lucrurile, sunt mandra ca reusesc intuitiv sa aleg culorile potrivite pt o panza, sSunt mandra ca sambata am facut niste munti profesionisti desi restul picturii mele arata ca facuta de un amator, sunt mandra ca am idei despre cum as vrea sa arate fiecare lucru pe care il fac, sunt mandra ca am un prof care ma ajuta enorm si ma indruma. Daca n-ar fi el m-as lasa pt ca n-as mai gasi activitatea asta asa de incitanta. Ma relaxeaza si ma face sa uit de tot ce e in jurul meu. Fara cuvinte, doar imagini scoase din minte.