Mirko la interviu

Pentru ca mi-a facut un interviu acum cativa ani lumina (lucru de care am fost chiar onorata), o sa-l provoc si eu la un interviu pe domnul Dindeal a.k.a. Mirko. Sper sa fie la fel de sincer precum am fost eu in interviul lui. Se va lasa si cu o surpriza din parte-mi.

Mirko: he,he,he…ceva timp…de gandire….adeaca 30 de sec,,, (Nici mie nu mi-a luat prea mult timp.)
ok sa videm
I: Deci, domnule Dindeal, lasand gluma la o parte, ma iubesti? ))) (Era o gluma)

M: da, ca pe o amica buna, pe care o stimez pt. ce face…si eu nu spun lucruri gratuite… (Ma simtasc fain di tat!)

I:Ce mai faceti? Cu ce va mai ocupati ?

M: mai nimic,` fur` de la banci, cred ca sunt printre putinii…adeca ceva dobanzi bune...(Unde era jefuitorul de banci!!! Mi-ar trebui si mie ceva de genul asta. Nu reusesc sa renunt la ideea Centrului de Socializare pt deficientii fizici si mintali din Mioveni.)
I: Cum e Delta? Ce ti-a placut acolo si ce nu? (asta e un motiv in plus pentru Udrea sa gaseasca un alt Charles cu legaturi de familie cu raposatul si nevinovatul Vald Tepes) Ce alte locuri din Romania va mai plac?

M: delta….am vazut/batut tara asta, dar nimic nu mi s-a parut, inca, mai pur decit delta, cu toate noile pensiuni, mai ramin locur aproape neatinse de civilizatie… (De acord. As vrea si eu un trip mai lung pe acolo)
I: De ce nu schimbi odata fundalul ala negru si fontul ala gri ca ma chiombez tare rau, motiv pentru care intru foarte rara pe la dvs. Dati-I odata de cap ca sa nu ma mai chuirasc atata la el.

M: ma ocup tot mai rar de blog…fontul ? cind o sa-mi revina pofta de scris, poate…. (Si ce e de facut? Ce te poate face sa schimbi macar fundalull?)
I: De ce rock si de ce guitar? De ce Satriani, Vai, Malmsteen, Petrucci si alte oratanii dragute? De ce?
Bloggerii dvs preferati si de ce?

M: imi plac si alte genuri, dar rock-ul ramane…nu uita, am cantat in trupa peste….ei multi ani, nu-ti iese din sange niciodata….
preferati, multi…n-as putea face nominalizari ca nu-s in masura…
I: Divorteaza Romania fortat de Basescu? Cine credeti ca ii ia locul si de ce?

M: chioru…nu stiu daca divorteaza sau nu…romanasii nostri sunt iimprevizibili si din pacate cam…lasi…antonescu, sper. (N-ati spus de ce?)
I: In ce tara v-ar placea sa traiti si de ce nu ati plecat odata pentru totdeauna din tara cand ati avut ocazia?

M: mi plac multe tari, cred ca malta mi s-ar potrivi… (UK si Irlanda pt mine, dar stiai deja asta.)
atunci cand, f. demult, voiam sa plec nu prea erau locuri de munca decit la …curatat zapada….apoi, au urmat altele…si-am ramas doar turist roman….bun si asa …
I: Nu-i asa ca sunt cam multe β€œde ce?”-uri?

M: de ce e motorul cautarii , sau ar trebui sa fie, pt. orice om…fiecare are cel putin un de ce…la care gaseste sau nu…un raspuns
majoritatea nu si eu sunt doar unul dintre ei…..(:))
o seara buna !!!
O seara buna si dvs, domnule Dindeal.

Si surpriza, surpriza!!! Da, surpriza ca n-am o surpriaz cu adevarat asa cum a avut el. Dar mi-a placut mie si asta e tot ce conteaza, nu-i asa nene? πŸ˜›

Advertisements

Atitudine si perceptie

N-am stiut niciodata sa primesc complimente. Lipsa de incredere in ceilalti, ideea ca oricine face complimente trebuie sa aiba un motiv ascuns, faptul ca am vazut mai mult partea goala a paharului au dus la incapacitatea mea de a ma privi ca pe un om intreg. Chiar si acum ma percep ca fiind o parte din omul care puteam sa fiu daca as fi avut (ne)norocul sa fiu un om intreg. Nu stiu cum percep ceilalti oameni faptul ca sunt intregi fizic, dar eu nu ma simt un om cu adevarat intreg. Faptul ca am, din punct de vedere fizic, lucruri in plus si lucruri in minus ma face sa nu accept foarte usor parerile bune ale celorlalti despre mine. Sunt constienta ca am o educatie solida si ca am un caracter usor de placut celor din jur, dar chiar si asa ma simt un om mai putin decat ceilalti.

Sunt oameni care ma complimenteaza destul de des si carora le trec cu vederea acest lucru ca si cum ar fi facut o fapta nu tocmai buna. Ma enervez usor daca insista, atitudine care pare ciudata la prima vedere. Am pierdut multe prietenii din cauza “ciudateniilor” mele, am fost acuzata de multe de-a lungul vremii, dar n-am catadicsit niciodata sa ma schimb. Cei care au ramas sau cei cu care inca tin legatura des au fost cei care au stiut ca ciudateniile mele fac parte din mine, asa ca la ce bun schimbarea. La un moment dat chiar am vrut sa ma schimb, dar am ajuns la concluzia ca schimb doar blana, naravul ramanand la fel. Asa ca m-am tuns si am ramas la fel, chiar avand blanita mai scurta.

Mi-e ciuda ca ca nu sunt altfel, dar sunt si mai constienta ca nu am cum sa fiu altfel. Cred ca mai am drum lung pana la ajunge sa ma accept asa cum sunt. Am facut un pas inainte cand am intrat in contact cu copiii mei de care ma bucur aproape zilnic. Cand ii vad cum se bucura cand ii iau la pupat pe fiecare in parte parca imi creste inima. Cu toate astea pe ei ii vad ca pe niste oameni mai intregi decat mine mai ales pentru ca ei stiu sa se bucure cu adevarat pentru fiecare lucru de care au parte si nu sunt falsi in sentimente. De la ei invat sa ma bucur si eu chiar daca nu ma manifest la fel de zgomotos ca ei. Din pacate capacitatea de a gandi si de a discerne face omul normal sa nu se bucure cu adevarat de ceea ce are.

Concluzia? Tot de la ei am si concluzia. Mai bine eram deficient mintal ca sa nu discern intre bine si rau. Ai mei ar fi stiut sa nu ma certe cand spuneam ceva rau si toti ar fi ras de isprava mea.

Nicio fapta buna nu ramane nepedepsita

Cam asa s-ar traduce situatia prin care trec acum. Oameni inconstienti, care cred ca au putere de decizie, reusesc sa ma faca sa ma simt ultimul om doar pt ca am avut neobrazarea de a face ceva voluntar pt ei. N-am asteptat bani sau alte bunuri, nici macar nu vreau sa mi se recunoasca meritul, care oricum nu are importanta nici chiar pt mine, am vrut doar sa ajut si tot ce am facut a fost numai din proprie initiativa tocmai pt ca stiam ca e nevoie. Mi-era drag, cu toata oboseala pe care o simteam. N-am avut puterea fizica sa schimb un program cu altul si acum platesc. N-am vrut decat sa capat experienta si sa recuperez niste ani pe care i-am pierdut bolind prin spitale sau recuperandu-ma acasa. Mi-e groaza de ce ma va astepta. Mi-e groaza si de operatia din vara. Daca trec cu bine peste ea sunt cu siguranta un om incapatanat.

Azi, pe strada

-Dati-mi si mie un ban ca sunt mort de foame si am si o fata epileptica…

Oamenii treceau pe langa el fara sa il bage in seama.

-Dati-mi si mie un ban ca sunt mort de foame si am si o fata epileptica…

Trec si eu pe langa el fara a avea intentia de a-i da bani.

-Doamna, dumneavoastra nu trebuie sa imi dati nimic. Mergeti cu Dumnezeu!

Merg mai departe razand aproape in hohote. Daca si la cersetor am gratuitate… :))