MAI DORMI!

Leneș, molcom, se varsă timpul în clepsidră

Iar eu mă uit la tine cum dormi; nimic nu te trezește,

Nici chiar zgomotele orașului.

Dimineața asta are iz de jazz cântat la pian, trompetă și saxofon

Acompaniate domol de o voce de femeie lascivă

Pe a cărui buze abia se lasă pronunțate cuvintele

Ca mai apoi să le îngâne.

Mă simt ca într-un film în alb, negru și tonuri de gri

În timp ce-mi beau ceaiul de ghimbir și scorțișoară cu miere.

Lumea de jos forfotă de agitație,

Sirene se aud printre claxoane și voci, larma crește,

Iar eu, cu ceaiul încălzindu-mi mâinile, deși în cameră e cald,

Mă așez să o privesc; încă nu vreau să te trezesc.

Visez să îmi trăiesc momentul din clepsidră.

Nu te mișca, nu-mi deranja senzația de cenușiu,

Las-o să curgă lin, nu vreau să îmi umpli dimineața cu mișcările tale,

Mai lasă-mă să îți aștept trezirea încă un ceas.

Căldura din cameră mă face să mă destind

Și încep să mă mișc pe ritmurile muzicii

Uitându-mă, din când în când, cu teamă că te vei trezi.

Te rog, mai acordă-mi încă un răgaz de fericire până la trezirea ta,

Dă-mi voie să îmi fie dor de tine treaz…

Acum mi-e dor de tine dormind.

Nu îmi strica plăcerea de a te ști vulnerabil

Cât timp îmi beau ceaiul și îți privesc goliciunea printre gene

În timp ce orașul își vede de viața lui fără noi.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s