Am oroare de zapada mai ales cand stiu ca ea se poate transforma in gheata. Am oroare de cazaturi si oricat m-as feri sa nu cad reusesc sa am cel putin o cazatura pe iarna. O cretina de vecina s-a trezit sa spele balconul tocmai azi si toata apa din balcon a iesit afara formandu-se astfel un strat considerabil de gheata in fata scarii. La ce temperaturi avem zilele asta ma mir ca nu s-au format turturi. Si, cu toate ca am evitat sa cad am reusit sa iau tranta in fata scarii alunecand pe gheata de la apa vecinei. Era trecut de 6 seara si abia mai vad la ora asta, asa ca n-am vazut pe unde calc. Stiam ca azi e ziua in care imputernicitul ia intretinerea, asa ca ma asteptam sa fie oameni in scara. Nu aveam de gand nimanui sa cer sa ma ajute sa ma ridic, desi m-0m lovit serios la coloana, dar nici nu ma asteptam ca unul din ei sa vina sa ma vada cazuta si sa mai arunce razand cu un chistoc aprins catre mine. E ciudat cum unii oameni reusesc sa te transforme in gunoi fara sa aiba nici un motiv, cat de mic. Inteleg ca ma uraste cand la oira 7 dimineata se trezeste din cauza latraturilor cateilor mei, insa nu e cazul sa se poarte astfel.
Month: January 2012
Evolutie
Proful de la Scoala de Arte are intotdeauna timp sa imi explice ca la prosti in ce consta evolutia mea. Incep sa il inteleg si sa devin constienta de evolutie. Mi-e teama sa fac portrete asa ca pe astea le las mai la urma. Deocamdata sa invat formele si succesiunea corecta a culorilor pe panza. Din pacate mi-e greu sa ma descurc cu pensula, eu fiind stapana mai mult pe tehnica desenului in creion. Sper sa pot invata sa fiu stapana si pe pensula in urmatoaele luni. Amblioapa de mine inca incearca sa vada forme si sa invete sa si le intipareasca in memorie. Observ ca n-am destula imaginatie vizuala si la varsta mea nu cred ca mai exista posibilitatea de a mi-o dezvolta, iar imaginatia auditiva nu-mi este chiar utila aici, insa incerc sa incropesc ceva, poate imi iese ceva bun si din asta. Maine am cursul si abia astept sa ajung acolo. O amica draga mi-a spus ca piciorul nu e tocmai OK, desenul pare ca ar fi vazut din doua perspective, degetele aratand ca si cum ar fi privite de sus si restul piciorului de la nivelul ochilor. Maine o sa incerc sa il fac din nou, poate imi iese altceva.
Una calda…
Azi am avut prima inspectie pe definitivat. Copiii mi-au lucrat foarte bine, au raspuns foarte bine, am ras, am glumit, am vorbit ne-am jucat putin cu matematica… a fost o zi calda, chiar daca afara erau minus 12 grade. Imi rade sufletul de bucurie, desi nu stiu ce s-a discutat pe langa inspectie si tare as fi vrut sa stiu si punctele slabe. Cred ca le voi afla saptamana viitoare. La cat de autocritica sunt mi-ar placea sa stiu ca nu ma bucur prea mult. Oricum, mai am una prin martie si mi-as dori sa vina tot metodista care a venit azi. Ea a reusit sa ne destinda pe toti cu optimismul ei.
Pamant (Salvarea – continuare)
Insule albe pline de verde smarald, brazdate de albastre valuri… imagini ale unei pustietati sufletesti, ale unei singuratati…”salbatice” ce nu are sens. De-am lenevi, de-am avea timp sa lenevim ne-am pierde pe noi si gandurile noastre doar pentru ca ne-ar fi prea lene. De ce am fost facuti noi? Uite, tocmai acum am invatat ca primul care a aparut a fost oul si nu gaina; prima data am realizat ca femeia nu a fost facuta din pacat, ci din cunoastere; prima data am conztientizat ca pamantul pe care il calcam in picioare e viu si nu mort, capabil sa pastreze valori si sa distruga, sa tina de rece si de cald, sa coaca si sa inghete. Din el ne cuprindem vesnicia, istoria noatra ramane undeva pe o retina pamantie a unui creier incandescent care face ca pamantul sa nu ramana nicicand pe loc. Nu avem dreptul sa ne simtim singuri. Creierul acela ramane mereu viu, de-a dreptul Dumnezeu al nostru, cel care prin bunatatea Lui ne da viata si moartea. Ce facem noi cu viata noastra tine de noi, nu de El. Ne uda si ne plange, ne cutremura, ne inseteaza si ne infometeaza dupa cum Ii e vrerea. E crud, dar si bun. El ne invata sa il pretuim si sa ne folosim de maruntaiele lui, sa ne cream propriile microuniversuri colorate in care noi insine sa contam, sa ne simtim fiecare madular in drumul nostru pe si prin el. Suntem vii si asa trebuie sa ramanem. Durerile trebuie sa ne aminteasca ca inca traim, ca inca avem viata care ne curge prin vine, rosu ca focul din miezul Dumnezeului nostru. Tol el ne ajuta sa ne ridicam ziduri pentru ca zidurile sunt facute tot din El, ne da culori care sa ne impodobeasca sufletele, tot El ne da viata care curge la suprafata lui si a noastra. Fara de El n-am stii sa pretuim binele si raul. Unul fara altul nu au nici o importanta, cercul trebuie sa le contina pe amandoua ca intr-un etern Ying si Yang… alb si negru. N-are rost sa disperam. Tot El, rotund si continuu, ne va ajuta sa ne regasim intre noi si sa ne imbratisam bucurandu-ne ca sfera Lui ne-a adus din nou impreuna. Pana atunci vom stii ca nu suntem singuri, ca la fel cum El e rotund si miscator la fel sunt si gandurile noatre care se misca in acelasi sens, ca si El. Nu suntem singuri. Ne miscam mereu odata cu El. Nu e greu, putem invata de la El cum se face.
Candidez la presedintie
Pentru ca nu exista nimeni destul de bun pentru munca asta ma sacrific eu. Am un trecut sanatos, curat, fara legaturi directe cu comunistii, numai bun sa ma devin un viitor presedinte al Romaniei. Nu am facut niciodata parte din nici un partid poilitic si nu voi face. Promit sa fac tot ce nu au facut altii si chiar mai mult daca ma veti vota. Nu voi fi nici un presedinte jucator, nici un presedinte marioneta. Promit sa nu ma las prada nepotismului sau bombonelelor, promit sa nu las limbile sa ocupe functii fara rost nisi sa le las vreodata sa vorbeasca in numele meu.
Urmeaza sa-mi fac sigla. Ceva idei? 😛
Comunisti incapabili
Suntem condusi de comunisti, incapabili sa inteleaga ca ceea ce se intampla in sistemul pe care il conduc ii face indezirabili si prosti, incapabili sa asculte atunci cand le sunt explicate situatiile, incapabili sa vada ca ei sunt nepotriviti in functiile in care sunt sefi. Cel mai rau e sa fie sef de genul asta o femeie tanara. Te intrebi intotdeauna cum a ajuns in postul pe care il conduce cu atata “capacitate creatoare”.
Insa, dupa cum stim cu totii, toate sistemele conduse de oameni comunisti sunt la fel, putrede si infecte, de-a dreptul baudelairiene (sau argheziene, dupa plac). Cand a existat un om capabil a fost inlaturat pentru ca nu corespunde sistemului, neavand culoarea corecta pentru a fi mentinut in functie. De asta mi-e ciuda, ca muncesc degeaba, pe nimic, ca o proasta, ca sa vina un om cretin sa ma traga la raspundere pentru va am acceptat sa muncesc crezand ca ajut acolo unde nimeni nu voia sa ajute. Mi-e scarba!!! Mi-e scarba de oameni care se cred indreptatiti sa reclame situatii si oameni pe nedrept cand, de fapt, orgoliul lor nu le da voie sa vada ca Dumnezeu le da si nu le baga in traista si ca trebuie sa se multumeasca cu ceea ce primesc pe gratis fara ca ei sa ofere nimic in schimb.
De-ar da Dumnezeu sa se schimbe culoarea inainte sa se distruga de tot. N-am ce sa fac, optimismul e arma prostului si eu sunt un om prost.
Codul lui DaVinci
A fost aproape un maraton de doua zile si ma dor toate oasele de stat in fund, dar am reusit sa o citesc. Trebuie sa marturisesc ca nu mi-a placut aproape deloc. Inteleg de ce i s-a facut atata publicitate, dar nu e un succes literal deloc. Mi-a placut mult mai mult “Ingeri si Demoni”. E drept, e plina de cuvinte incrucisate, puzzle-uri, ghicitori si simboluri, pagane si crestine, deopotriva, dar nu m-a atras. Singurul personaj care mi-a placut cu adevarat a fost chiar cel negativ, profesorul Leagh Teabing. Misterios, cuceritor, amuzant, plin de resurse, un actor impunator si credibil. Mi-am dat seama de la jumatatea cartii ca el e Invatatorul desi mi-as fi dorit tare mult sa nu fie el. E drept ca ii dadeamcu totul alte motive decat cele pe care le-a dat autorul.
Sabato
Imi place Ernesto Sabato. Parca scrie despre gandurile si temerile mele, despre timiditate, despre nesigurantele si neincrederile mele. “Tunelul” vorbeste despre obsesiile unui pictor, obsesii care vor duce la uciderea femeii iubite. Femeia reprezinta pentru personajul principal strafulgerarea de lumina din tunelul mintii lui in care rataceste si in care, obsedant, incearca sa isi puna in ordine gandurile. Cartea mi-a ramas in minte de la primele cuvinte. Teama de singuratate, luciditatea si obiectivitatea cu care incearca sa povesteasca intamplarea, gandurile atat de vii, lupta interioara cu mintea lui… N-am crezut ca cineva poate scrie atat de realist, aproape psihologic, de parca ar fi scris chiar gandurile mele. Nu-i usor sa simti neincrederea in celalalt, sa te trezesti un sclav al propriilor convingeri. Neincrederea este cuvantul de ordine al omului din ziua de azi. Individualismul exacerbat al omului creeaza in mintea lui incapacitatea de a se adapta situatiilor, egoismul devenind astfel purul adevar suprem.
Pe 2012
Nici n-am simtit sarbatorile astea. Am fost un robot toata perioada asta si parca toate au trecut pe lamnga mine. Am fost la artificii pe Platoul Dacia, mi-am pus cele trei teluri aferente inceputului de an pe care sa mi le indeplinesc, am mancat putin, am baut un ness, am baut o gura de vin si doua de bere si cam atat. Anii trecuti am stat la computer, anul asta n-am mai vrut. Oricum, nu m-a tras inima sa stau in fata calculatorului sim sunt sigura, n-avea ce sa ma tina in fata lui.In dimineata asta, ca si anul trecut, am vrut sa am o melodie pentru anul asta, asa ca am ales-o pe cea a lui Gerry Rafferty. Aseara as fi vrut sa fac rost de o melodie de-a lui Dusty Springfield, dar n-am gasit-o nicaieri ca sa o pot descarca pentru a o adauga pe telefon, asa ca a ramas Gerry.
Anul asta sper sa fie mai bun, sa am parte de mult mai putin chestii de rezolvat, sa ma operez si sa scap odata pentru totdeauna de alte operatii, sa ma titularizez si sa pot sa ma bucur si de mine putin. Se pare ca ma descurc la desen din ce in ce mai bine daca acum doua zile am reusit (si mi-a iesit oarecum bine) sa desenez sticla, lucru de care ma bucur enorm.
LATER UPDATE: Am gasit Dusty!!!!!!!!! YEAH!!!!! 😉
Valentina Vitan 