Month: April 2010

Protectie pentru… sfarcuri

Avand o problema destul de “usturatoare” cu unul din sani m-am gandit sa intru pe net sa vad ce prostii spun astia despre asta. Oricum, trebuie sa ajung la medic in viitorul apropiat si imi va spune el ce probleme am la san. Si tot cautand pe net chestii “interesante” (mai mult pe forumuri unde isi dau astia cu parerea) am gasit niste plasturi pentru sfarcuri pentru… alergatorii pe distante lungi. M-a apucat rasul, lucru cat se poate de normal. Apoi am gasit si explicatia existentei acestor Nipguard (suna ca si firma aia de paza si protectie la care se face reclama prin radiourile din Bucuresti: Neiguard): daca iti sangereaza sau te ustura sfarcurile cand alergi un semimaraton sau un maraton, plasturii NipGuards rezolva problema. Iti aplici un Nipguard pe sfarc iar invelisul interior creaza o cavitate pentru sfarc si previne frecarea cu tricoul. Adezivul care face ca Nipguard sa ramana lipit de piele e testat medical si suporta curse de anduranta, pe orice fel de vreme, iar la sfarsitul cursei este extrem de usor de dat jos, fara sa va provoace suferinte. Cel mai important: este rezistent la apa si la transpiratie, fiind recomandat chiar si triatlonistilor si este garantat 100 % ca nu va cadea pana nu veti decide dvs sa il dati jos (citat din reclama).

Lasand la o parte comicul, produsul pare a fi de recomandat tuturor celor care au probleme cu sfarcurile. Pacat ca nu exista nimic care sa le protejeze si in caz de frig sau cald.

by Categories: Uncategorized 8 Comments

Poems pennyeach

Alone

The noon’s greygolden meshes make
All night a veil,
The shorelamps in the sleeping lake
Laburnum tendrils trail.

The sly reeds whisper to the night
A name– her name-
And all my soul is a delight,
A swoon of shame.

Bahnhofstrasse

The eyes that mock me sign the way
Whereto I pass at eve of day.

Grey way whose violet signals are
The trysting and the twining star.

Ah star of evil! star of pain!
Highhearted youth comes not again

Nor old heart’s wisdom yet to know
The signs that mock me as I go.

by Categories: jamesjoyce, Poezie, Uncategorized Leave a comment

“Wouldn’t you agree that America OFFERS you more opportunity than you had in RO?”

“America IS the land of opportunity. I know how terrible it is to not have insurance but at least the opportunity IS there for you – my mil is in the same situation – she’s even been in the US for 6 years but only had her green card for 1. But even so, having lived in Romania and here, having lived with and without insurance for YEARS, wouldn’t you agree that America OFFERS you more opportunity than you had in RO?”

Patriot sau nu, asemenea declaratii te calca pe nervi, pe cuvant. Venind din gura unui american inchistat in propria stupiditate… si sa-i spui asta unui om din alta tara decat tine… nu-i asa ca te doare sufletul? E tara in care te-ai nascut, buna sau rea, e a ta, iar felul in care a spus-o te face sa crezi ca acolo e paradisul, ca toate sunt roz, chiar daca tie iti sunt toate gri cu picatele negre care se maresc din timp in timp si iti merge din ce in ce mai greu, ca indiferent cate greutati ai avea, tot e mai bine decat la tine in amarata de tara de care n-a auzit nimeni, in care ai trait ca in lumea a treia… Nu stiu daca lucrurile stau chiar asa cum isi inchipuie ei (desi nu cred), dar sa-ti spuna cineva asta ti se rupe inima, patriot sau nu. Americanilor le e indiferent de unde vii atata timp cat le dai sansa sa iti arate ca ai ajuns in tara tuturor posibilitatilor, ca esti de cea mai de joasa speta, aproape un cersetor, dar ca iti ofera sansa sa traiesti visul american pt ca ei sunt generosi, ca nici in tara ta n-ai sansele pe care ei ti le ofera, ca tara ta e cea mai de jos tara si a lor e cea mai buna si cea mai libera, desi li se confirma ca lucrurile nu stau chiar asa din ce in ce mai des, mai ales in ultima perioada.

Mi-e lehamite! Atata timp cat unii din ei nu stiu nici care le sunt vecinii de granita, atata timp cat unii din ei nu stiu din cate state e compusa SUA, atata timp cat unii din ei intreaba daca poti ajunge cu masina pana in Romania din SUA, atata timp cat 1 din 9 oameni e analfabet, atata timp cat unii nu sunt in stare sa deosebeasca un intrerupator de o priza, atata timp cat au nevoie de traducere in engleza din engleza britanica, australiana sau canadiana…

Stiu ca e o moda printre romanii plecati in strainatate sa declare ca isi urasc tara si nu vor sa se mai intoarca niciodata, insa aceia ori sunt teribilisti si mint de ingheata apele, ori au avut o copilarie nefericita in Romania si vor sa o uite desi, pt a-ti uita trecutul ai nevoie de o amnezie pt tot restul vietii tale sau ti s-a facut o spalare pe creier, dar nici atunci n-ai sanse sa iti urasti tara atat de rau incat sa iti urasti propria identitate.

by Categories: Eu Leave a comment

“Monsieur la tine acasa!”

“Francezul nu trebuie sa rada de romani cu mana intinsa si sa spuna “S’il vous plait, monsieur!” Monsieur la tine acasa, nu in fata la romani. Cer presedintelui Basescu si la prim-ministru Boc sa faca atitudine ca noi nu suntem un popor de bataie de joc sa rada francezii de noi. Noi am dat atatia oameni bravi la lume. Si francezii au dat oameni bravi, dar ei nu au avut istoria noastra, nu va ridicati voi la nivelul nostru.”

Iata cum ne-am trezit cu morala facuta de un arab romanizat, doctorul Mohammad, “regele varicelor”, morala care pica bine daca am avea mintile mai deschise si am face si altceva decat sa asteaptam sa vina americanii ca sa ne salveze.

by Categories: catze si necatze 3 Comments

La TV

In ultimul timp vad tot mai des emisiuni despre viata de zi cu zi a tinerilor bogati din SUA. M-am uitat la o astfel de emisiune chiar azi. Ma intreb care e rolul unei astfel de emisiuni si cu ce raman tinerii care le urmaresc si care n-au posibilitatile lor. Faptul ca ei nu au muncit pt banii aia si s-au nascut privilegiati nu-i ajuta cu nimic. Ii vad ca pe niste kitschuri ai unei societati ahtiate de bani, care au doar o valoare fizica, copii care, probabil, n-au avut parte de atentia parintilor, care ies seara de seara in cluburi si care se invart in cercul lor stramt in care n-are nimeni voie sa intre daca n-are bani. In emisiunea de azi una dintre fetele care apar in emisiune are o prezentare de moda. Spunea ca s-a inspirat din viata ei de zi cu zi. OK! Problema e ca hainele nu erau croite bine. Si apoi, sa imbraci modelele masculine in niste tricouri negre, simple, si sa-i trimiti pe scena sa defileze inseamna moda?

Te uiti la emisiunea lor si vezi ca nimic interesant nu se intampla. Mici certuri, ura, gelozie, ciuda, bani, masini scumpe, cluburi de fitze, bauturi colorate si tari, ingamfare… Cred ca asta e definitia unei astfel de emisiuni care umple o grila de programe. Inca o data intreb: la ce le foloseste tinerilor din ziua de azi asa ceva? Ii face sa doreasca sa aiba si sa invete valoarea lucrurilor? Nu cred. Ii face doar sa tanjeasca dupa ceva ce nu vor avea, probabil, niciodata. Ii face sa viseze la lucruri fara o reala insemnatate, ii priveaza de lucrurile care i-ar putea face sa pretuiasca valorile adevarate, ii invata ca doar banii conteaza si ca daca ii ai esti fericit. Un om realist stie ca nu e asa. Un om cu minte stie cat de false sunt toate aceste kitschuri. Un om stie ca toate astea te pot face sa-ti pierzi sufletul, mintea si trupul.

PS Nu sunt o vulpe moralista, iar strugurii nu pot fi acri doar pt ca nu ajung eu la ei.

by Categories: Eu 2 Comments

2 ani de WordPress

Azi am realizat ca pe 2 Aprilie s-au facut 2 ani de bloggareala. Atunci incepeam tot cu o mica incercare pseudoliterara de-a mea. Pe vremea aia inca eram la facultate in ultimul an si imi doream sa am parte de ceva mai frumos, sa am un loc de munca stabil, sa pot scrie frumos si sa am deja o carte publicata. 🙂 N-am nimic din ce mi-am dorit atunci, insa acum sunt la un pas de a avea macar o parte din ce vroiam atunci. Unele lucruri se obtin greu daca nu muncesti mai mult decat trebuie si ca sa le obtii trebuie sa ai rabdare. Da, credca asta am invatat din plin sa fac in ultimii ani: sa am rabdare. Oare pana cand?


by Categories: Eu 6 Comments