Vorbeam cu o prietena despre sacrificiu si evolutie. Stiu, la prima vedere una nu are legatura cu cealalta, insa exista.
Lumea din jur nu prea stie sa faca sacrificii. In general trebuie sa renunti la ceva pentru a avea parte de altceva, insa nimeni nu se gandeste ca exista posibilitatea strecurarii lucrului la care ai renuntat printre lucrurile la care nu vrei sau nu trebuie sa renunti pentru a te simti cat de cat bine si la locul tau. Eu, de pilda, am cam renuntat la idealul personal de frumusete fizica. Sunt constienta ca mai mult de atat nu se poate, insa asta nu inseamna ca ma culc pe o ureche si am renuntat definitiv. Voi strecura tot timpul cate ceva care sa ma ajute sa ajustez cele care pot fi ajustate legate de aspectul meu. Insa nu pot renunta la intarirea spiritului si a capacitatilor psihice. Realizarile din ultimii 4 ani mi-au intarit convingerea ca trebuie sa pot sa am mai mult. Desenul e una din ele, asa cum si pseudoliteratura face parte din posibilitatile mele personale de autodezvoltare a spiritului. In ultimii ani am recuperat mult mintal si spiritual, si daca am mai avut parte si de caderi m-am adunat de prin cele departari si am mers mai departe.
Sunt o lenesa convinsa, asta e sigur. Si incapatanata pe deasupra. Toate astea fac parte din mine, si daca eu nu ma accept asa cum sunt atunci nu va putea nimeni sa ma accepte. Ca mai sunt nasuri care stramba in prezenta mea… asta e, pot fi ignorate. Nu poti multumi pe toti. Insa pe mine ma pot multumi si trebuie sa ma multumesc pentru ca alta sansa nu am. Nu exista fericire, nu cea suprema, insa am ajuns la concluzia ca sunt multumita cu mine. Acum vad ca se poate mai mult si trebuie sa am mai mult. Depresii vor mai fi, la fel si renuntari, insa voi avea mereu capacitatea de a ma aduna si de a merge mai departe, asa sau in orice alt fel voi fi, fizic si spiritual. Alta cale nu exista. In asta consta genialitatea omului normal. Nu trebuie sa mute muntii din loc pentru a iesi in evidenta, trebuie sa doar sa faca lucrurile care il misca pe el, care-i aduc satisfactie. Restul nu are nici o importanta.
Valentina Vitan 