Lord of the flies

 

“Injunghie porcul! Taie-i grumazul! Zdrobeste-i capul!

  Injunghie porcul! Taie-i grumazul! Sa lase sange!”

Bucuresti, culoare si zgomot

Azi am avut una din acele aventuri lunare prin Bucuresti. Pe langa praful caracteristic si inbulzirea de nesuportat, s-au adunat si oboseala capitalei, eternul si fascinantul “mic-Paris” transformat in supraaglomerata “cocina” a emisiilor de gaze. Bucurestiul nostru drag e colorat. Peste tot trandafiri, unii singuri, altii in trei, sageti si alte asemenea “animale” adunate toate intr-un cor electoral. Pe strazi masini care ajutate de megafoane striga in gura mare proiectele unuia sau altuia dintre candidati, fast-fooduri cate trei, unul langa altul, masini care tituie nervoase in incercarea de a face masina din fata sa mearga, injuraturi la tot pasul, muzica de toate genurile (majoritatea manele)… Asta e “micul-Paris”. Colorat si zbuciumat ca si legendarul Bucur care a intemeiat asezarea, devenita ulterior capitala. Sa ne mandrim cu ea? Stiu, poate ca nu am dreptate, insa cred ca daca vrem sa schimbam ceva la fata capitalei (oras emblema pt Romania) trebuie sa schimbam oamenii care candideaza. Sa nu mai existe acelasi etern Vanghelie, sa nu lasam pe Bodu sau pe mai stiu eu care sa participe la campanii de acest gen. Dar ca sa schimbam capitala trebuie sa schimbam mentalitatea oamenilor. Va spun ca mizerie mai mare ca in Bucuresti nu am vazut nicaieri, nici chiar in Buzau despre care se spune ca e orasul tiganilor si al nespalatilor. Cred ca singurele locuri in care e cu adevarat curat e in statiile de metrou. Desi grafitti-urile par a fi ceva nepotrivit, dau destula culoare locului si chiar e un lucru bun. Nu o data am observat pe metrouri scris caligrafic care parca-mi mergea la suflet. Era o incantare sa vezi asa ceva (se vede ca ma pregatesc sa intru in invatamant ).
Pacat ca e la noi in tara Bucurestiul asta. Pacat ca nu stim sa avem grija de ce e al nostru. Eu ma bucur ca nu stau intr-un oras mare.

PS Apropos de Vanghelie. Intr-una din statiile de metrou (Eroilor) era un banner electoral al lui Vanghelie pe care era desenat cu grafitti. Acestuia (lui Vanghelie) ii erau “atasate” o “suvita” si un “piercing” in nas ca sa arate ca si Vanghelie face parte din curentul EMO. Asa da candidat.

Sonet CXLVI

Biet suflet , miez al păcătoasei tine
Puteri vrăjmaşe-n pleanul lor te prind,
De ce te zbaţi şi suferi jalea-n tine ,
Pereţii tăi pe-afară-mpodobind ?
De ce te chinui c-un lăcaş pe care
E viermele-n curînd moştenitor ?
Au nu-i palatul tău spre dărîmare ?
Sau nu-şi aşteaptă viermii partea lor ?
Trăieşte , suflet , dintr-a cărnii hrană
Comoara să-ţi sporeşti cu bogăţii ,
Fii tu-n belşug sub faţa ei sărmană ,
Cu preţ de ceasuri cumperi veşnicii .
Tu paşte Moartea ce pe noi ne paşte,
Şi moartă Moartea , pacea va renaşte.

Money, money…

Cam asta se intampla atunci cand esti neglijent si nu dai multa valoare lucrurilor ce te inconjoara. 

Banii sunt rădăcina tuturor relelor, însă este o rădăcină atât de folositoare, încât nu ne putem descurca fără ea mai mult decât putem fără cartofi.

“One day it will return to you. Conserve your planet; there’s still time.”

“If you haven’t any coal in the stove
And you freeze in the winter
And you curse on the wind
At your fate
When you haven’t any shoes
On your feet
And your coat’s thin as paper
And you look thirty pounds
Underweight.
When you go to get a word of advice
From the fat little pastor
He will tell you to love evermore.
But when hunger comes a rap,
Rat-a-tat, rat-a-tat at the window… ”

Fahreinheit 451

― Citeşti vreodată cărţile pe care le arzi?
― E interzis prin lege! rîse el.
― Oh. Desigur.
― E o muncă bună. Luni ardem Millar, miercuri ardem Whitman, vineri Faulkner, le facem scrum, apoi ardem şi scrumul. E deviza noastră oficială.
Merseră mai departe şi fata îl întrebă:
― E adevărat că, în urmă cu mulţi ani, pompierii stingeau focurile în loc să le aprindă?
― Nu. Casele au fost întotdeauna construite din material neinflamabil, te rog să mă crezi.
― Ciudat. Am auzit că, odinioară, casele luau foc din întîmplare şi pompierii erau necesari ca să stingă focul.

“451 grade este temperatura la care hartia din care sunt facute cartile ia foc si se mistuie”