Departe

Suntem aproape, dar intre noi

Sunt mii de stele, sunt mii de sori;

Mii de oceane de intuneric

Ce tin mii de gauri negre sa absoarba lumi.

Mai e timp pana sa ne consume: tu nesingur,

Eu la fel de singura ca steaua cea mai nestiuta din univers.

Si a trecut atata timp

Cat i-a luat Pamantului sa-si urmeze

Drumul prin cosmos.

Oare cat va mai trece pana cand departarea

Va fi definitiva?

Ne vedem peste un an… doar cu tema

E o moda pe care iubitorii de lene o au in ultima vreme: cea de urmarit clipuri pe YouTube. Bine, logic, si eu fac la fel, deci sunt in trend. Si mai logic, e normal ca eu sa ma las condusa de anumite idei desprinse de youtuberii care au canale si care citesc in locul meu. Cum, fratele meu, au astia atata timp de citit carti atat de interesante? Eu ma chinui sa citesc o carte de o saptamana si abia am ajuns la jumatatea ei. Si pentru ca linkul de mai jos se cere cautat si analizat cu atentie mi-am luat sarcina de a indeplini instructiunile. Deci, sa purcedem.

1. Sa…

2. …

Ne vedem peste un an cu rezolutia eforturilor. Asta daca nu uit ca am o sarcina care sa ma tina un an.

Cuvantul si pana

De as scrie de mana pe inima ta

Cu penita insangerata de atatea lacrimi

As sorti luminii viata vesnica sa te inunde

Si sa te lumineze de-a pururi ca pe-o faclie vie.

De-as avea ragaz de-o viata

Sa iti cant in urechi cantecul sacru al eternitatii

As putea sa iti mangai urma pasilor

Pana la cea din urma prapastie a lumii.

De-as fi eu, cuvantul, eternul ecou al cerului

As aduce norii sa te planga in hohote.

Dar nu sunt eu nici cuvantul

Si nu esti tu nici pana.

Noi ne cream unul pe altul din fum

Si ne aducem impreuna din aer.

Si ne privim insetati de lumina din noi

Pana la adanci batraneti…

Batranetile pamantului.

EMPATH

Devin Townsend, acelasi om care mi-a marcat ultimii 5 ani cu muzica, a scos anul asta ultumul lui album pe care l-a denumit EMPATH si pe care il ADOR! Cum la mine lucrurile cu adevarat bune vin mai greu si mai tarziu, albumul fiind lansat in luna Ianuarie anul acesta, ma multumesc sa il anunt si eu la noua luni departare. S-a vrut un album comunicational, un fel de rock metal care sa arate cum latura neagra (reprezentata de monstrii) si latura pozitiva (reprezentata de animale) pot sta impreuna fara a fi intr-un razboi continuu. Cu alte cuvinte, vorbim despre filosofia raului care nu e rau cu adevarat si despre filosofia binelui care nu e bine cu adevarat, un soi de ying si yang care se intrepatrunde, un fel de rau care are bune intentii si de bine cu intentii malefice… Tema e enorma si fara finalitate reala. Imi place mult, e despre dualitate omului, dualitatea constiintei umane, despre alegeri, despre pacat si salvare, toate in acelasi om sub numele de PERSONALITATE.

Veti gasi mult electro, mult mai mult decat in orice alt album, o chitara bass ceva mai prezenta decat in trecut, muzica e mult mai complexa decat in oricare alte cantece ale lui. Merita savurat pana la capat.

Inceput

Cand eram copil fiecare dimineata petrecuta in scoala de masa (generala) avea un anumit iz, o stare aparte, de inceput, ceva asociat cu entuziasmul pentru nou impletit cu putina teama de mediul scolar. Aceeasi stare am intalnit-o si mai tarziu, in scoala speciala, la inceputul anului scolar. Cand am intrat in invatamant am gasit ca zilele calde de toamna nu au pereche, mai ales dimineata. Diminetile reci cu soare orbitor sunt preferatele mele. Atunci sunt in stare sa vad in jurul meu, sa cuprind totul intr-o privire si sa zambesc cu toata fiinta. Atunci traiesc cu adevarat. Azi am trait cu adevarat dimineata pentru ca am fost fericita, am avut aceeasi stare ca atunci cand eram copil, in aceeasi scoala pe care o frecventam atunci. Am putut indura ce a venit dupa cu mai multa seninatate tocmai pentru ca dimineata mea a fost frumoasa ca atunci. Si inca nu imi vine sa cred ca nu mai sunt copilul, ci profesorul, ca starea mea poate fi aceeasi ca la 7-8 ani.