In ultima vreme Florina (face 14 ani in martie pe 20 aprilie, asa spune la toti cei care o intreaba cand e ziua ei sau ce varsta are) ne viziteaza ceva mai rar. Poate pentru ca sala noastra e sus acum si ea urca ceva mai greu, dar nu pentru ca n-ar vrea, ci din lene. Ieri a venit la mine si a vazut ce fac.
-Doamnaaaaa, ce e asta?
-Ne pregatim pentru martisoare Florino.
-Dati-mi si mie doamnaaaa! Vreau si eu sa fac!
O vad cum isi lungeste fata si se uita mieros si zambind larg la mine.
-Florino, astea sunt pentru martie, ce sa faci tu cu ele acum?!
-Da’ vreau sa fac si eu!!!
-Bine, mergi in banca si iti dau sa faci.
Se aseaza ea in banca si incepe sa se joace cu fasiile de hartie.
-Doamna, sa aveti grija de copilul meu, da?
Se referea la Andreut, copilul cu o mie de mame, niciodata ingrijit cum trebuie, dar asta e alta poveste.
-Copilul asta are o groaza de mame intre voi. Toate il vedeti ca pe copilul vostru.
-Nuuuu, doamna, ca e copilu’ meu. Doamna, va arat ca daca il cer sa il infiez mie mi-l da? Ca stiu cum se creste un copil. Eu am avut grija de Monica (pe Maria o mai cheama si Monica) si de sora mea mica. Ca mama si tata erau la servici. Da’ eu stiu cum se creste un copil ca ma lasa pe mine sa am grija de ele, ca eu o sa am copil si doar n-o sa las barbatu’ sa il creasca, ca o sa il cresc eu, barbatu’ o sa mearga la munca. Si eu o sa muncesc, da’ o sa am grija si de casa, si de ala micu’. Si o sa il invat sa faca lucruri multe, sa fie copil destept, sa se spele pe maini cand merge la masa. Da’ eu o sa muncesc la o brutatie, ceva, ca doar n-o sa stau acasa sa ma bata barbatu’, ca barbatu’ e barbat si merita sa fie ingrijit si spalat…
A continuat asa vreo jumatate de ora, timp in care am tacut vrand sa o ascult doar pe ea. Mai spuneam cateodata un “da” sau un “ihim” ca sa o fac sa continue. Pe cuvant ca m-a lasat cu gura cascata. Si vorbea asa in timp ce se juca cu hartiutele date de mine. O fi fost o discutie auzita de la ingrijitoarele din camin pe care a redat-o asa cum a inteles-o, cert e ca m-a uimit peste masura. Nu stiu cat a inteles din cele cate mi-a zis, dar cred ca are ea ceva habar de toate astea, cumva.
Valentina Vitan 