La multi ani Romane!

Sa ne traiesti Romane, chiar de esti patriot sau nu, chiar daca te incearca dorul de patrie sau nu, chiar daca jefuiesti in tara sau afara, chiar daca te persecuta sau te simti persecutat pt ceea ce esti sau iti doresti sa fi, majoritar in tara ta sau minoritar in tara altora, tu tot roman esti. E bine ca macar de ziua ta sa te mai gandesti ca ai o tara, fie ea buna sau rea. E bine pt sufletul tau si pt constiinta ta. Iti doresc sa ai viata linistita si fericita aici sau in afara, lipsita de cumpene si praguri peste care sa treci.

Nimic

Nimic, atat vreau acum. Sa fac nimic, sa gandesc nimic, sa creez nimic, sa vorbesc nimic, sa fiu… nu, nu nimic. Mi-e teama de nimic. Si daca nimicul ma face pe mine sa exist? Un nimic urias, cat o planeta. Sau poate cat un univers, cu planete din nimic, si stele din nimic, si asteroizi din nimic. O lume de nimic, in care toamna se aseaza pe frunze de nimic, si iarna ingheata totul din nimic. Ce mica e viata! Un nimic atat de mic si infim ca nici nu conteaza. Treci pe langa el si nu-l bagi in seama. Un nimic atat de obisnuit incat pasari ajung sa zboare, pestii sa inoate, noaptea sa urmeze dupa zi. Si existam purtand aceleasi nimicuri uriase dupa noi, gandind aceleasi ganduri de nimic, respirand acelasi aer de nimic, calcand in acelasi nisip si inotand in aceeasi mare de nimic, urcand acelasi munte de nimic, culegand flori din nimic… si tot asa pana cand tot ce avem va deveni cu adevarat nimic, gol si perfid, in care paianjeni isi vor intinde panzele, si moliile isi vor zbura aripile, si soarecii isi vor misuna corpurile flamande de… de nimic.

Si parca totul conteaza! Nu, n-ar conta daca nimicul din noi nu ne-ar urla in tample sa-l eliberam. Suntem prea mici sau prea mari? Nu conteaza. Lucrurile sunt lucruri pt ca asa sunt ele, viata e viata pt ca asa e ea, pamantul e pamant pt ca asa e el, cerul e cer pt ca asa e el… Iar noi suntem noi pt ca… pt ca ne dorim sa fim, putin din ceva, putin din nimic, putin din toate si din niciuna, ratacitori dintr-un oras de nimic, indreptandu-ne catre un alt oras de nimic, colindand aceleasi drumuri de nimic, band aceeasi apa de nimic, spunand aceleasi cuvinte din nimic… Totul din nimic e creat. Celulele noastre sunt nimicuri, universuri microscopice care ne ajuta sa traim… din nimic. Si soarele rasare din nimic, si apune tot din nimic… c-asa suntem noi… nimic.

Mi-e teama de nimic. E gol si lugubru. Il simt deja rece si sinistru. Aud cum picaturi de apa cad pe pamant intr-un sunet sinistru… a nimic. Sa bajbai in intuneric? Sa ma intind si sa ascult lumina? Dar unde-i pamantul? Si unde-s peretii? Si unde esti tu, nimicule, de-mi dai atata dorinta sa te gasesc? De ce te-ndupleci de nimicul din mine? Ai si tu nimicul tau, de ce ai mai avea nevoie de al meu? Nu am nimic sa-ti dau, decat un univers creat din nimic… pe mine.

“Galsheava pi sher” varianta virtuala

De vreo 3 zile vad cum 2 catze blogiene, ajung sa se certe despre culorile fustelor lor (sau ale altora) si sa le cam cam ridice ca sa arate care din ele e mai stiutoare intr-ale modelelor. Una din ele da cu bata in balta, cealalta raspunde… subiect de blog neaparat pt ca altfel se pierde trafic si implicit comentarii cu duiumul. Da, recunosc ca m-am bagat si eu putin ca musca-n lapte, dar mi-a fost teama sa nu ma ard, asa ca am ramas putintel pe marginea canii. E mai fain acolo si vad si cum se strang celelalte muste la acelasi lapte sa comenteze. Problema e ce ramane dupa aceasta tevatura virtualo-blogiana. Catzele spun ca nu sunt certate intre ele, dar se cearta din alte considerente “ca a avut tupeu una din ele sa spuna ceva despre ceva si cealalta a ripostat”. Oricum, scandal adevarat pe net.

Mai fetitelor, ia lasati voi fustitele in jos sa nu se vada chiloteii, acoperiti buricurile si scoateti ce-ati furat. Si daca vreti cu adevarat sa aflati despre rasism va spun sa va duceti voi frumos acolo unde au fost inchisi cu adevarat cei care nu corespundeau criteriilor de selectie umana. Vizitati voi frumusel un lagar sau o inchisoare si ascultati cu bagare de seama ororile care au avut loc acolo ca sa nu va inchipuiti ca totul se reduce la ce stiti voi.

Nu-i apa, nu votez!

Azi mergem pe premisa “Daca n-avem paine mancam cozonac”.

S-a luat apa. In fiecare saptamana se intampla acelasi lucru macar o zi. Nu-i, nu-i, asta e! Noroc cu o punga de lapte pe care o aveam in frigider. Si ca sa spun ca beau apa nici nu l-am incalzit. Sa fie asta campanie electorala? S-o fi sesizat cineva ca nu vreau sa merg la vot pe 30 si mi-a taiat apa ca sa ma invete minte?

Pana saptamana trecuta nu stiam nici macar in ce “Coledziu” ma incadram, dar sa mai stiu si candidatii… asta era deja prea mult. Cica fac parte din “Coledziul” 3. Bravo mie. Publicitatea candidatilor aproape a lipsit. Se face campanie pe posturile TV la care nici macar nu ma uit. Nu a ajuns la urechile mele nimic despre ei, nu-i cunosc, nu ma cunosc, deci nu merg la vot. Oare de ce nu au facut si ei reclama pe MTV sau pe Minimax ca sa am si eu cunostinta de ei? Uite inca un motiv sa nu merg la vot. Cat despre treaba cu “votul alb”… nu mai bine votez eu de acasa cu telecomanda in mana ascultand vreo piesa retro de pe VH1?