Am o stare de greata fata de evenimentele din ultima vreme de nu imi vine sa cred. Sa fie asta semn ca inca as mai fi avut nevoie de niste timp liber pentru mine? Nu ma pot ocupa de nimic cu adevarat, se pare ca trag de mine ceva cam mult si nu e tocmai indicat sa ingurgitez ceva nemestecat in mod obligatoriu.
Ieri, Catalina (amandoua eram echipa de la clasa I) mi-a spus ca am venit singura si am plecat 2 in 1, adica am plecat eu si a plecat si Maria mea, ea si Florina fiind luate de parinti inapoi. Mi s-a strans stomacul si mi-a parut rau tare pentru situatie. Nu de putine ori m-am gandit ce as fi putut face eu pentru Maria si ma trezeam cautand variante pentru a-i fi ei bine. Imi lipseste teribil. Si da, se stie ca nu e indicat ca profesorul sa se ataseze prea tare de elevii cu care lucreaza, ca se poate arata afectiune si nefiind foarte implicat in relatia pe care o are cu ei, ca pentru profesor e o datorie de onoare sa il ajute sa invete ca sa poata fi un adult capabil si pe picioarele lui, dar e singurul copil fata de care am simtit vreodata atasamant matern, desi n-am simtit niciodata ca mi-ar apartine. Cumva ea a reusit sa se detaseze mai usor de atasamentul pe care ni-l purtam una alteia.
Doua zalude sarite de pe fix, asemanatoare prin mentalitate si comportament.
Valentina Vitan 