Privind spre cer

In linistea aparenta a cosmosului
planete isi desfasor inelele,
contururi circulare invaluie universul
si corpuri ceresti de diamant se desfasor inaintea noastra.

In linistea aparenta a cosmosului
stele infinite isi etaleaza lucirea,
si sori nevazuti incep sa se nasca
umpland luminosi intuneric de nefiinta.

In linistea aparenta a cosmosului
ne nastem noi, fiinte minuscule,
traind doar o clipa
din infinitul universului nostru.

Desi n-am avut niciodata aplecare catre poezie am ajuns sa mai chinui slovele si in felul asta, din cand in cand.

Sunt cea mai mare…

… proasta daca las lucrurile sa se desfasoare ca pana acum! Sunt cea mai mare idioata daca nu reusesc sa imi las eul interior sa isi desfasoare imaginatia dupa voi! Sunt cea mai mare cretina daca nu scap de inhibitii si nu ma las purtata de valul care m-a impresurat azi.

Ziua de azi a inceput ciudat si a continuat excelent. Am stiut intotdeauna ca nu reusesc sa fac nimic ca lumea, insa azi m-am ambitionat si mi-am zis ca daca nu invat sa desenez cat de cat decent nu mai are nici un rost sa continui ce am inceput sa fac si ma las pagubasa. Ce am vazut azi mi-a incantat si sufletul sufletului sufletului meu. Mi-am incantat privirea cu imagini mesterite si mestesugite ca mi-am zis ca daca nu imi eliberez spiritul nu am voie nici sa visez la ce mi-as dori sa fac.  Zburd de bucurie cand ma gandesc ca trebuie sa ma pun cu burta pe carte in trei parti: desen, scris si examenele de vara viitoare. Parca niciodata n-am avut chef de invatat ca anul asta. Simt ca daca nu fac toate astea nu voi reusi niciodata sa scap de propriile chinuri la care ma supun voioasa ca o masochista.