Iar!?

E a nu stiu cata orara cand se intampla asta. Si iar e vina mea. Si iar ma apuca frustrarile ca sunt rea, ca din cauza mea pleaca, ca din cauza mea nu exista liniste. Si toate astea pentru ca nu am vrut sa il las sa umble prin lucrurile mele. Am ajuns la concluzia ca nimeni nu ma mai suporta si ma gandesc din nou sa plec si sa ii las in pace pe toti, fara exceptie.  Parca prea erau toate linistite si usoare, toti se intelegeau bine. Si am venit eu – de parca nu eram si inainte in acelasi loc – cu aerele mele de superioritate si le-am stricat buna lor dispozitie, care era doar in inchipuirea lor pentru ca se vedea cat de nervosi sunt unii in prezenta celorlalti.

Si iar nu tac cand vor ei, si iar vorbeste gura fara mine, si iar sunt ranchiunoasa, si iar sunt egoista, si iar sunt razbunatoare si enervanta, si iar sunt proasta. Si toate astea pentru ca nu suport pe nimeni care sa imi umble prin lucruri. Sau, mai bine zis, pe el. Si iar o sa ma trezesc in miezul noptii si o sa intru in panica de frica ca nu o aud respirand pentru ca din cauza mea s-a enervat si a inceput sa tipe.

M-am saturat pana peste cap!

Advertisements

Oameni mari printre oameni mici

Mi-e ciuda ca avem parte de oameni care sa conteze si ne batem joc de ei. Nu-i ascultam si ne inchinam in fata celor care au un discurs gol, care vorbesc mult si spun putin sau deloc. Nulitati, pseudogenii, sfertodocti, oameni care fac pseudodrumuri si care invita sa fie urmati facandu-i pe cei care-i urmeaza sa rataceasca drumul corect. Dim pacate ne cam batem joc de cei cu valoare adevarata cand ar fi trebuit sa le rificam statui. Copiii nostrii ii vor descoperi tarziu, la fel cum si noi i-am descoperit tarziu printre noi. Nu degeaba regret ca n-am trait intre cele doua razboaie, atunci exista cuvantul ca valoare, frumosul era frumos si viata era viata. Cei mai multi au cunoscut tarana si pamantul inainte de a se naste. Imi pare nespus de rau ca nu m-am nascut la tara ca sa simt pamantul sub picioare si sa prind radacini precum copacii. Munca innobileaza sufletul si cu cat e mai de jos cu atat te inalta si te creste.

Sau poate sunt eu mai filosoafa la ora asta si spun prea putine adevaruri.

OK, bilant 2013

Am amanat cam mult bilantul asta pentru ca abia de sarbatori m-am gandit serios la anul 2013.

In mare, anul asta a fost ceva mai greu, desi anii trecuti am avut ceva mai mult de furca cu sanatatea. Am picat un examen si am luat un altul. Am avut langa mine prieteni dragi si mi-am facut prieteni noi care au devenit la fel de dragi. Mi-au venit in cap idei si pe unele le-am pus in practica, pe altele nu. Cu banii am stat mai rau, dar asta e din cauza cheltuielilor neprevazute si amanarilor. Sentimental am fost la fel, aceeasi dorinta de apropiere si aceeasi lipsa de subiecti capabili sa vada in mine ceva mai mult decat o amica. M-am enervat si m-am calmat ceva mai repede decat in alti ani, insa la capitolul asta am ceva mai mult de munca. Nu e nimeni obligat sa imi accepte nervii si starile mele rele, indiferent de circumstante. Am citit ceva mai putin decat in alti ani si asta m-a cam intristat. Am inceput destule lucruri si prea putine au fost finalizate. Asta e tipic mie si recunosc ca mai am ceva mai mult de munca la capitolul asta.

Prioritatea mea a fost mama anul asta, sa ii fie bine si sa se simta utila si in siguranta. Nu s-a putut prea mult, dar am incercat.

In schimb am avut o realizare pe care mi-am dorit-o de mult si de care sunt tare mandra: am renuntat in a-i judeca pe ceilalti. Mi-am dat seama ca astfel am vointa si sunt capabila sa fiu voluntara, mai sincera cu mine si ceilalti, ceva mai rabdatoare si cu mai putine toane. Din nou, nu e cazul sa imi suporte cineva, oricine ar fi el, starile mele de rau, oricare ar fi ele. Am zambit mai mult, am plans mai putin, m-am plans mai putin. Deci e de bine. In felul asta am crescut ceva mai mult spiritual si increderea in mine la fel.

Pentru noul an imi doresc sa invat din greselile anului trecut, sa ma avant mai mult, sa ma las mai usor impresionata de ceilalti, sa muncesc mai mult, sa invat mai mult, sa caut mai mult, sa cunosc mai mult.

Ah, da, si sa emit mai putine teorii de valoare care nu au nici cea mai mica valoare intrinseca.