Din petale căzânde ne naștem.
Cu fiecare floare ce moare mai crește un mormânt,
Așezat în etaje, crescut în camere, în care mor flori
Ale căror petale mor odată cu nașterea lor…
Din care ne naștem noi.
Între patru petale de pereți ne înmulțim,
Fiecare an pe care îl împlinim ne mai naște din nou spre moarte;
Bătrânețile ni le petrecem gârboviți
Tot între aceleași patru petale zidite, în etaje,
Înăspriți de închiderea lumilor noastre,
Aceleași care ne-au fost deschise cândva…
Cândva… când încă puteam visa.
Petalele pereților cad odată cu moartea noastră,
Una câte una, pe rând,
Lăsând în urmă praful căderilor și al amintirilor
Care se șterg și ele pe rând…
Când nu se vor mai naște petale de flori care să moară
Între cele patru petale de ziduri, care cresc în etaje.
Valentina Vitan 