Pentru 2016…

Fruntea sus ca nu e dracul atat de negru precum pare!

Advertisements

Chat with Valive

Pentru ca in ultima vreme mi-am dorit sa cunosc mai bine oamenii, altii decat cei printre care ma invart in mod normal in realitate, m-am decis sa intru in discutii cu anumiti oameni pe diferite chaturi. Trebuie sa recunosc ca unii mi-au devenit dragi, altii nesuferiti, unii au ramas la fel de misteriosi ca atunci cand i-am cunoscut.

Pana acum cateva zile am urmarit si m-au urmarit persoanele cu deficiente pe chatul unui site de matrimoniale pentru deficienti. Am vrut sa aflu cum se simte un om cu o alta deficienta decat a mea, care le sunt preocuparile, cum gandesc si care le sunt pasiunile. Am descoperit personalitati care merita toata atentia si personalitati inchise si voit uracioase. Cu o parte din ei va puteti intalni si voi pe chatul meu personal pe care l-am facut de doar doua zile. Sunt oameni foarte frumosi, cu caractere frumos cladite, cu preocupari diferite, oameni care sustin si vor sa fie sustinuti in demersurile lor zilnice, prietenosi si amuzanti. Eu voi fi online acolo pe toata durata vacantei de iarna.

http://beagoodfriendchat.chatango.com/

2015

Din primavara am spus ca anul asta va fi unul din cei mai dificili ani din cati am trait pana acum si am avut dreptate. L-am trecut pe branci, taras, rugandu-ma, pierzand, castigand, iar pierzand si iar castigand… A fost anul LUI, anul viselor, anul esecurilor, anul schimbarilor bruste, anul creatiilor si al eului interior, al greselilor copilaresti si al dezastrelor personale, un an nebun si innebunitor de-a dreptul. Am trecut de la entuziasm la depresie aproape instantaneu, am plans pana la epuizare si am ras pana la lacrimi, am fost ba in cel mai negru hau, ba in cea mai mare fericire. De-a dreptul un an al obsesiilor, depresiilor, al nelinistii, al gandurilor contrare, al grabei si nesigurantei, al cautarilor, al intrebarilor cu sau fara raspuns, al cuvintelor cu subinteles, al resemnarii si acceptarii, al nerabdarii si al asteptarii dusa pana la extrem. Am iubit si am strans din dinti cu cea mai mare putere. Pe cuvant ca am obosit! Cel mai bun lucru pe care il am sunt copiii, fara ei si fara munca mea n-as fi nimic. Trebuie sa ii multumesc muzei ca mi-a fost in suflet si in minte in tot acest timp, ca a fost rabdatoare si intelegatoare cu mine, ca m-a alinat si m-a bruscat atunci cand m-am impotmolit si n-am mai fost capabila sa ies la lumina. Vreau sa ii spun ca o iubesc cu adevarat si ca va ramane in mine mereu cu cel mai frumos sentiment pe care il voi cunoaste vreodata.

De ce fac analiza acum si nu mai tarziu? Pentru ca pana la finalul anului nu stiu sigur ce se va mai intampla. Suntem in ajunul Craciunului si pot sa spun ca mi-e bine, dar imi lipseste esenta, invat sa fiu fara ea, sa las sa curga pe langa mine ca sa nu fac rau, desi mi-o doresc la fel ca la inceput. Asa ca n-am decat sa ma retrag si sa ma intind. Am imbatranit mai mult decat era nevoie.

Nu imi mai doresc nimic pentru 2016 decat sanatate si putere de munca, rabdare cu mine si cu ceilalti si cam atat.

PRIETENI DE PAHAR 27

Il ascultam in casti, ma sunase ca sa imi palavrageasca despre niste lucruri de care eu nu aveam nici un habar. Ca sa il aud mai bine mi-am afundat si mai tare castile in urechi si nu vorbeam, il auzeam doar pe el. Vocea lui ma invaluia, imi umplea mintea si creierul, ma furnica. Devenise parte din mine in acel moment, dar numai in acel moment. Apoi a tacut, nu ma mai auzea, se simtea deranjat sa vorbeasca doar el. Apoi pauza, lunga, si s-a auzit un click. Inchisese. De ce inchisese? Inca nu m-am saturat sa ii aud vocea. Click! Cu ce drept inchisese el telefonul? Incercasem sa imi amintesc ce spunea, dar niciodata nu eram capabila. Click si in mintea mea. Se facuse intuneric, nici gandurile nu mai stiam sa mi le gandesc. Click!

M-am adunat incetul cu incetul. Trebuia sa fac ceva, cumva, sa scap de starile pe care mi le dadea. Si cand ma suna aveam nevoie de o zi ca sa ma pot reculege sa il pot auzi. Il iubeam atunci cu cele mai puternice sentimente. Acum? Acum era cu totul la fel, dar foarte diferit. In sinea mea ii zambeam, ma alimentam cu starile pe care mi le dadea, firimituri de sentimente chinuite, incropite din ceea ce ramasese in el. Il durea, dar la fel ma durea si pe mine. Acum eram lucida, dreapta si reala. Doar el era imaginar. Poate ca uneori ar fi devenit si real, dar totul era la fel de cumplit si la fel de dureros. Plangeam noaptea si ma rugam sa ii fie bine, adormeam plangand spre dimineata, incercanata, sfarsita si epuizata, dar imi terminasem numarul din noaptea aceea. As fi plans la fel si acum, dar nu mai aveam lacrimi. Ma alinam gandindu-ma ca ii va fi bine, ma rugam din nou sa ii fie bine lui in primul rand, dar nu mai avea aceeasi intensitate. Nu imi trecuse, el era la fel de prezent. Si nu i-as fi cerut nimic daca n-as fi vrut atat de tare sa am ceva de la el.

Florina

E sora mai mare a Mariei. De cand o stiu ea vine sa o controleze, sa ii spuna ca nu scrie frumos, ca nu stie sa socoteasca, ca nu se poarta frumos sau ca nu e deloc cuminte. Bineinteles, nici ea nu face nimic din toate cate ii cere Mariei sa faca, dar n-are a face, ea tot are datoria de a o controla.

De cand o stiu are o modalitate foarte amuzanta de a cere si de a insista, mai ales cand vrea cate ceva de la profesori. Se roaga de el pana e sigura ca renunta si primeste ce isi doreste, intotdeauna pe un ton mieros si plangacios, dar zambind cu gura pana la urechi. Imi place foarte mult sa o imit si o fac de fiecare data cand e si ea de fata. Atunci ea continua pe acelasi ton si aproape ca rade in hohote, dar nu se opreste din a ruga cu cerul si cu pamantul. Eu prefer sa o imit si sa ignor purtarea ei, insa nu reusesc de fiecare data sa fac asta si uneori mai cedez insistentelor. Are obiceiul sa smulga promisiuni de la cei care au ceva ce ea isi doreste. Asta e modalitatea ei de a face rost de tot ceea ce ei ii lipseste, uneori chiar si hartie igienica sau servetele.

Inainte sa imi mut clasa in alta sala avea obieiul sa treaca pe la clasa mea in drum spre toaleta ca sa ia hartie igienica. De multe ori nici nu mai cerea, stia unde e si pur si simplu se ducea si lua. O certam de fiecare data cand venea, dar cand se intorcea imi deschidea usa de la clasa si tragea de chestiile aplicate de mine pe usa, doar ca sa imi faca in ciuda. De cand ne-am mutat vine sa imi ceara hartie igienica pentru orice eventualitate, in caz ca are nevoie. Acum cere mai multa, ca sa ii ajunga si pentru mai tarziu.

Mai nou, cere servetele umede. Stie ca Maria foloseste si ea vrea sa aiba din toate cate are Maria, asa ca daca sora ei are un pachet de servetele umede ea va avea intotdeauna jumatate, fie ca ii da voie sau nu.

Scrisesem o poezie, dar era atat de prost scrisa incat m-am enervat si am sters-o. Pentru un timp nu voi mai scrie poezii, macar pentru un timp. Muza mea vrea proza si voi scrie proza de acum incolo. Ce spui, sufletul meu, nu e mai bine asa?

Of, n-ai idee cat de frumos esti! N-ai idee cat de frumos e sufletul tau. Si nu scriu asta pentru ca te iubesc, ci pentru ca am avut puterea sa te invat, sa te stiu.

Bataia si cearta

Cine spunea ca bataia e rupta din rai era doar un biet sarantoc. Cine spunea ca cearta e sanatoasa, era doar un biet cretin. Niciuna nici alta nu aduce nimic bun in comportamentul unui copil. E drept ca fiecare isi are limitele lui si e dificil de controlat starea de nervi in anumite conditii, insa pana la a bate un copil si a-l certa e cale lunga, iar un adult trebuie sa isi stie limitele, doar el detine discenamantul. Nu e nimeni dator sa suporte pe nimeni si atunci cand apar starile de furie e necesar sa ni le controlam. Nu e cazul sa spun de cate ori am asistat la scene de violenta intre adulti si copii, in scoala, acasa, pe srada, oriunde. Si nu e sanatos pentru nimeni, dar mai ales pentru copil. Nu e drept sa isi versi nervi pe un biet pui de om care nu are nici o vina si nu stie sa isi controleze starile de tantrum. Nici chiar un adult nu stie sa gestioneze asemenea stari, dar e de datoria lui sa incerce, sa invete sa se comporte frumos pentru ca numai un astfel de comportament il poate face pe copil sa invete adevaratele lucruri care il vor face sa creasca frumos.