Pelerinaj spre vest

De cand ma stiu adult mi-am dorit sa vad ce inseamna un pelerinaj. De fapt, imi doream sa ajung la Prislop, la mormantul parintelui Boca. Cand am aflatca exista cineva care face pelerinaj acolo am spus din start ca nu o sa merg. O trimiteam pe mama si credeam ca era de ajuns. Insa in ziua in care a sunat telefonul si mi-a zis pretul calatoriei dus-intors am spus DA fara sa ma mai gandesc. Si apoi am inceput sa ma mustruluiesc pentru decizia mea luata in pripa.

Calatoria asta a facut o gaura serioasa in bugetul familiei, subtiat serios si de evenimentele familiale la care trebuie sa ajungem in octombrie, dar am zis ca ne vom dramui banii care ne vor ramane in asa fel incat sa ne descurcam. Asta insemna sa renunt sa ma mai inscriu la Scoala Populara de Arte sau sa merg la medic la un nou control.

Dupa luarea deciziei am intrat intr-un soi de panica. Eram convinsa ca nu aveam ce sa caut acolo, inima mi-era grea, visam ciudat si ma apuca plansul din te miri ce. Nu aveam de gand sa merg si mi-era si teama sa spun cuiva ca nu vreau sa merg.

Pelerinajul insemna vizitarea mai multor manastiri in drum spre prislop, asa ca am trecut pe la Manastirea Turnu Rosu unde am asistat la spujba de Inaltarea Sfintei Cruci. Trebuie sa marturisesc ca nu mi-a placut slujba. Taraganata pana la 3 aproape, predica de final a fost extrem de critica la adresa femeilor care se aflau acolo in pantaloni sau cu capul descoperit, preotul avand un vocabular nu tocmai demn de un calugar staret de manastire. Dupa ce ne-a spus ca in pantaloni ajungem sa indobitocim barbatii cu fundul si cu sanii la vedere m-am enervat si n-am mai vrut sa mai raman la miruit. Cica staretul de la Turnu Rosu a fost un discipol al lui Arsenie Boca, insa habotnicia preotului a intrecut masura. Parintele Boca nu era habotnic, el nici canoane nu dadea.

Apoi am ajuns la Manastirea Sadanca, unde am mai fost o data in primavara. De data asta nu m-a mai deranjat nimic din ce era acolo. Parintele a fost dragut si a venit imediat sa ne binecuvanteze si sa ne ureze un drum bun. A urmat Manastirea Aiud, cunoscuta si sub numele de “Rapa Robilor” construita pentru cinstirea memoriei detinutilor politici morti in timpul regimului comunist in inchisoarea Aiud. Manastirea Dumbrava, pe care am denumit-o “Fericita” din cauza frumusetii locurilor si stradaniei maicutelor de a o transforma intr-un colt de rai. Am innopat la Manastirea Ramet unde am dormit in camere special amenajate pentru pelerini si unde exista cazare ca la un hotel de 2 stele cu de toate pentru pretul de 25 de lei pe noapte. 

Dimineata am ajuns la Prislop. Tot drumul pana acolo am plans si oricat mi-as fi dorit sa ma abtin nu puteam. Aveam o mie de noduri in gat si plangeam in continuu. Cand am coborat atunci m-am oprit. Simteam ca parintele nu ma vrea acolo si eu aveam indrazneala sa intru in manastirea lui fara voie. Ne-am asezat la coada la inchinaciune in fata mormantului si m-a cuprins o ameteala cu stari de greata si mi s-au inmuiat genunchii, insa eu ma luptam cu mine sa nu se vada. Mama era prea bucuroasa ca sa ii fac ziua urata cu starea mea. Bucuria mea cea mare era ca nu trebuia decat sa fac cativa pasi la cateva minute si ma tineam de mama. Dupa ce am sarutat crucea mama s-a hotarat sa mearga si pana la grota parintelui la care se ajungea destul de greu. Eu inca aveam stari de greata si abia ma puteam misca. M-am decis sa nu merg acolo, desi mi-a parut rau. M-am asezat pe o bancuta de rugaciune aflata la vreo 2 metri de mormant si am inceput sa ma gandesc la parinte. Gandurile mele nu erau tocmai usor de tinut in frau, veneau de-a valma de prin toate cotloanele de unde se aflasera. Incercam sa vorbesc cu parintele dar in inima mea aveam un sentiment ca si cum mi-ar fi spus ca are treburi prea importante ca sa stea sa ma asculte pe mine. Si avand starea asta  in suflet am inceput sa plang. Mi-as fi dorit sa ma asculte si pe mine asa cum facuse cu multi altii inaintea mea. Dintr-o data s-a facut liniste in capul meu si a venit un gand de undeva, dar nu era al meu. Spunea “Sa imi aduci busuioc”. Am intrebat “Si cu mama?” si dintr-o data a inceput sa imi zambeasca inima de bucurie. M-am uitat de jur-imprejur ca sa vad ce flori erau pe acolo si am observat cu stupoare ca nimeni nu ii aducea parintelui busuioc. Am fost atat de mandra de asta ca zambeam. Eram asa bucuroasa ca stiam ce trebuie sa fac. I-am spus si mamei si deja ne gandeam cum sa facem sa ii aducem un ghivecu cu busuioc.

Cand am plecat de acolo am mai fost la doua manastiri, dar nu am mai avut putere sa intru: Manastirea Lainici si Manastirea dintr-un lemn. Eram mult prea obosita ca sa mai merg.

Poze am facut si trebuie sa le descarc in calculator. Probabil o sa le postez si pe net.

Soimul maltez

A fost ecranizat in 1941 cu Humphrey Bogart in rolul lui Sam Spade. N-am vazut filmul, insa sunt sigura ca se incadreaza perfect in categoria filmelor de Hollywood. Vad imagini alb-negru, miscarile bruste ale personajelor, cadre in semiumbra, personajele masculine emanand testosteron, tipic americane, personajele feminine slabe, livide, gata oricand de lesin. Sunt prea putine filme din acea perioada pe care sa ma faca sa imi doresc sa le vad.

Lasand la o parte cele spuse mai sus romanul nu m-a tinut in suspans. O fi unul din romanele de referinta ale literaturii americane, insa mie nu mi-a placut. Dialogul e slab, cu replici (ma refer in special la cele ale personajelor masculine) brute. Personajele masculine par a fi rigide, iar cele feminine sunt schimbatoare si superficiale. Citeam romanul si parca vedeam filmul. Imi place sa citesc romane care sa ma lase pe mine sa vad imaginile, personajele si scenele, nu sa mi le planteze direct in imaginatie.

Concert pentru spion si orchestra

Nu auzisem de Florin Andrei Ionescu pana cand mama nu a cumparat de la Autogara Militari o carte acum vreo 2 ani cu 1 leu. Si cum dupa examenele astea ma plictiseam si nu prea aveam tragere de inima sa pictez (trebuie sa-mi cumpar materiale) am gasit-o si am citit-o.

Romanul, dupa cum spune si titlul, e unu politist. Intamplarile au loc in perioada comunista intr-o Romanie speriata de tot ce reprezenta occidentul, cu politisti infiltrati in retele bine organizate. Romanul e scris cu umor, personajul principal iese din tiparele militianului obisnuit, doar lucreaza in contraspionaj.

A fost o lectura usoara care m-a destins inainte de culcare.

Despre autor am aflat ca a falimentat cu succes Bancorex.