Remembering old times Demis Roussos

Advertisements

Mancat cacat, cautam servetel

Am gasit postat printre comentarii pe blogul Califarului o declaratie venita din partea lui Teo pe care, jur cu mana pe inima, as strange-o de gat daca ar fi in fata mea. Cica ea spune ca se poate trai si cu 2 lei. Normal, al bogat nu crede la al sarac ca n-are nici dupa ce bea apa. Apoi mai spune ca daca iti iei o paine si o bagi in congelator tot nu mori de foame daca iei o frimitura din ea in fiecare zi. Pai, mai femeie! Si curentul electric pe care congelatorul ala il consuma ca sa inghete painea cu ce sa-l platesc? Daca mi-as permite sa las facturile neplatite vine statul si imi ia casa, ajung pe strazi sau in puscarie pt neplata. Dar mai bine e in puscarie, nu? Acolo iti da statul sa mananci, nu te mai chinui tu cu 2 lei in buzunar.

Sa-i fie rusine!

PS Sunt Valentina si citesc.

Chinurile batranetii

Chinurile pe care le-a indurat bunica mea inainte sa moara mi-au intarit convingerea ca eutanasia umana e calea cea mai justa si mai demna atunci cand zilele iti sunt prea multe si incepi sa nu-ti mai recunosti nici macar proprii copii.

Cam greu sa descrii ultimele zile ale unui batran muribund. Te uiti la el ca nu mai poate inghiti nici apa si ti se face mila de biata fiinta care a fost odata un om in putere, viguros si plin de viata. Te uiti la el si ti se face mila de el pt ca ar vrea sa i se termine odata zilele si sa sfarseasca cu chinul prin care trece. Am stat mult si m-am gandit la situatia batranei. Singura concluzie la care am ajuns a fost a nu vreau sa traiesc atat, iar daca am sa traiesc atat as incerca sa fac tot posibilul sa nu ajung o neajutorata. Insa, pana la urma, nu tine de mine felul in care voi ajunge. Nu exista un tipar al batranetii, moartea nu vine de fiecare data la fel.

Citesc

OK, sunt Valentina si citesc. Ce citesc? “Agonie si extaz” de Irving Stone.

Va invit si eu sa faceti precum Iolanda Stireanu (presupun ca o stiti pe Lala). Ma alatur si eu pt ca-mi place fata si pt ca trebuie sa mai existe din cand in cand si asa ceva. E de ajuns ca macar o data pe saptamana sa treceti la sfarsitul postului nou: “Sunt… (numele vostru) si citesc.” Nici nu e nevoie sa spuneti ce anume cititi.

Deci, citesc. Cine se alatura?

Si pt a va indulci putin seara/noaptea, ascultati melodia asta:

Hai sa punem de-o revolta

Romania intra in colaps. Daca se ia din veniturile bugetarilor inseamna ca i-am ajuns pe greci din urma. Avem trei sanse: plecam din tara, ne sinucidem sau punem de-o revolta. Trebuie sa alegem pe una din ele. E o prefer pe-a treia. Nu mai avem din ce trai. Ne-au taiat si putinul pe care il mai aveam. N-au nici un drept sa-si bata joc de vietile noastre. Daca am luat proasta decizie de a le da voturile noastre, acum e timpul sa ne mustre constiinta si sa ne luptam cu ei. Au avut nesimtirea sa isi umple buzunarele doldora de bani din buzunarele noastre, atunci ei vor trebui sa plateasca. Nu mai au nici un drept sa existe. Asa ca, singura solutie viabila e sa ne luptam cu ei si sa-i dam jos. Avem dreptul din moment ce tot noi, ca niste idioti ce suntem, i-am ales.

Aparatura de antepenultima generatie

“Iarta-ma ca fac zgomot.” imi spunea sora mea trezindu-ma cu noaptea in cap de dimineata pt ca avea treaba cu computerul. “Asta e, riscul meseriei. Ce sa fac daca mi-a trebuit aparatura de antepenultima generatie la mine in camera?!”

Da, cam asa ar putea fi descris computerul meu. O unitate cu memorie mica in care nu incape mare lucru; un monitor care abia face contact cu mufa atasata de unitate; o imprimanta care are o personalitate debordanta, ea facandu-si de cap oricand, mai ales cand printam sau scanam; niste boxe care incep sa functioneze cand butonul e pe OFF si se opresc cand ii dai ON, o tastatura care are tot timpul foame de litere si care se blocheaza exact cand ti-e lumea mai draga. Dar stiti ce? Ele imi plac tocmai pt ca sunt, functioneaza cu chiu, cu vai, unitatea e la fel de zgomotoasa ca tata cand doarme si sforaie “de misca filamentul la bec”, boxele nu mai au leduri de avertizare ca sunt OFF sau ON, imprimanta imi trage literele in zig-zag chiar atunci cand am de tras vreun document important, dar ele se incapataneaza sa existe. Uite, tocmai de astea imiplac. Vedeti? Tocmai mi-a spus computerul ca silui ii place de mine blocandu-mi tasta PAUZA. 🙂