Lehamite mare!

Mi s-a facut o lehamite mare de calculator in ultimele zile. Parca imi vine sa-l las si sa nu mai intru cateva zile. Si inainte mi se luase de el, dar parca acum e si mai rau. Oricum, e greu de ignorat pt ca e la mine in camera si dau nas in nas cu el. Chestia e ca stau 10 minute, mai citesc ceva, mai intru pe blogurile prietenilor virtuali si ies. Cam mult, nu?

Advertisements

Jurnal de student – O seară frumoasă

– Hai, de ce nu vii şi tu să dansezi? Suntem toţi acolo, vin şi profesorii mai târziu. Am aranjat şi mesele…
– N-am de ce să vin, e seara voastră. Distraţi-vă voi.
El ii ceruse un prosop, apoi el intrase la toaleta fetelor unde vroia să se spele pe mâini. Fata îi aduse prosopul şi acum aştepta să termine el.
– Hai, n-ai şi tu chef de dans? Lumea deja începe să se zbenguie pe acolo. Eu am de filmat şi mi-ar plăcea să apari şi tu pe film.
– Ţi-am spus că n-am ce să caut acolo. Mă simt în plus acolo.
– Cine se poate simţi în plus la o petrecere? Numai tu te poţi simţi în plus la o petrecere. De ce eşti rea?
– Mă mai gândesc. Poate că o să merg să dansez, poate că n-o să merg.
– Uite unde era indecisa! Vii sau nu, ce e greu de decis? Un pieptene n-ai adus?
– Nu folosesc pieptene, vezi bine ce păr am. Mi-ar rămâne dinţii în păr. Mă duc să văd cine are un pieptene pentru tine, petrecăreţule.
– Te aştept aici.
– Poate am să vin, poate nu…
Plecă zâmbind şi il lăsă pe el la fel de zâmbitor în baia fetelor.
– Vezi să nu ţipi dacă intră vreo fată peste tine aici, da?
El râse se uită în oglindă. Când veni ea înapoi el încă se mai uita în oglindă amuzat.
– Hai că eşti frumos, n-am ce zice. Uite-ţi pieptănul.
– Mulţumesc. Eşti o fată tare bună.
Udă puţin pieptănul în apa de la robinet şi apoi îl trecu de câteva ori prin păr.
– Nu-i aşa că-mi stă bine?
Se uita la ea amuzat de remarcă. Ea ii zâmbi înapoi fără să îi răspundă.
– Da, deci îmi stă bine. Ştii că tăcerea e un răspuns câteodată, nu?
– Am spus eu ceva? Nu ştiu cum poţi găsi tu răspunsuri favorabile în tăcere.
– Am plecat. Dacă vrei să vii ne găseşti acolo pe toţi. E păcat să nu vii şi tu, te mai distrezi puţin.
– Mă mai gândesc dacă vin sau nu. Să ai o seară frumoasă.
– Şi tu la fel.

Leapsha e la moda

Se pare ca apar tot mai multe jocuri de genul asta, lucru care nu e neaparat rau. Asta e primita de la Magdutza, deci ma simt obligata sa o fac din moment ce fata mi-e tare draga.

Principala trăsătură a caracterului meu: Incapatanarea.

Calitatea pe care o prefer la un bărbatLoialitatea

Calitatea pe care o prefer la o femeie: Sinceritatea, mai ales daca femeia aceea mi-e prietena buna.

Ce apreciez cel mai mult la prietenii mei: Ca nu se sinchisesc de cei din jur cand sunt cu mine.

Principalul meu defect: Increderea in oameni.

Ocupaţia mea preferată: Cititul.

Visul meu de fericire: O excursie in Irlanda si Marea Britanie

Care ar fi cea mai mare nefericire a mea: Sa n-am familie.

Ce-aţi vrea să fiţi ? Catel.

Ţara în care-aş vrea să trăiesc: Romania. Cu bune si cu rele, e tara mea si o iubesc.

Culoarea preferată: Albastru si verde

Floarea preferată: Sa fie doua: liliacul si bujorul

Pasărea preferată: Pinguinul imperial

Prozatorii mei preferaţi: Joyce, Sallinger, Jerome, Twain, Orwell, Wilde… sunt multi.

Poeţii mei preferaţi: Singurul meu poet preferat ramane Blaga, dar citesc si Minulescu cu placere.

Eroul meu preferat: Hercule Poirot si Paul Morel din “Fii si indragostiti”. Cel din urma mi-a lasat o impresie foarte puternica.

Eroina mea preferată: Elizabeth Bennet din “Mandrie si prejudecata”

Compozitorii preferaţi: Enescu, Strauss (fiul mai mult ca tatal), Gershwin… depinde de moment.

Pictorii preferaţi: Brancusi, Dali, Modigliani, Mapplethorpe si mai sunt cativa.

Eroii din viaţa reală: Mama e eroina mea.

Eroinele din istorie: N-am preferinte de acest gen.

Băutura şi mâncarea preferate: Pui pe sticla cu cartofi la cuptor si ciuperci, varza calita cu costita afumata, pestele (nu si ciorba de peste), cartofii prajiti cu branza degresata, salatele, pufuletii, Sprite, Fanta Lemon si inghetata, mai ales cea de pepene rosu, eclerurile.

Numele preferat: Cand eram mica as fi vrut sa ma cheme Lacramioara, insa acum imi place foarte mult cum suna Stefania.

Ce detest cel mai mult: Nesiguranta, incertitudinea, oportunismul, ingaduinta si mai sunt cateva.

Personajele istorice pe care le detest cel mai mult: Rasputin, dar nu pot spune ca-l detest.

 Fapta militară pe care-o admir cel mai mult: Nu ma pricep la asa ceva.

Darul natural pe care-aş vrea să-l am: Sa pot citi gandurile celorlalti si sa pot manui flacara violet. :))

Cum aş vrea să mor: In somn, cred. Nu-mi place ideea suferintei fizice, desi cam asta se intampla in ultimul timp.

Starea de spirit actuală: Oarecum contrariata de aceste intrebari. 🙂

Greşeli care-mi inspiră cea mai multă indulgenţă: Cele facute din greseala sau din nestiinta.

Deviza mea: N-am asa ceva deocamdata.

OK, acum trebuie s-o dau mai departe, nu? Nu o sa nominalizez pe nimeni. Sa o ia cine vrea.

Premiu pt toti

WOW! Am castigat un premiul, cel de Superior Scribbler. Multam fain Razvan.

1. Fiecare Scriitor Superior (S.S.) trebuie să dea mai departe premiul la cinci prieteni bloggeri speciali.

2. Fiecare S.S. trebuie să îşi creeze o legătură pe net la blogul (şi autorul-blogger prieten) de la care el a primit premiul.

3. Fiecare S.S. trebuie să îşi prezinte premiul pe blog şi să adauge un link la acest post, incare explică ce este cu premiul.

4. Fiecare S.S. care a cîştigat premiul este rugat să viziteze acest post şi să îşi adauge numele la Mr.Linky List, astfel încât să existe o evidenţă a fiecărui ins premiat.

5. Fiecare S.S. trebuie să posteze aceste reguli pe blogul lui.

Regulamentul de mai sus cere sa mentionezi pe cei care vor primi acest premiu de la mine. Eu dau premiul tuturor fara sa fac exceptii. Sunt darnica de felul meu, acum de ce as face exceptie?!

Cei care au schimbat lumea

Ma gandesc la asta de vreo 3 saptamani. Imi venea sa fac si un fel de leapsha (suna pueril) pe tema: “Cei mai influenti romani din istoria omenirii”. Apoi vine Mirko cu o intrebare: “Exista alesi?” referindu-se la cei care au schimbat lumea prin contributiile lor. Intr-un fel se potriveste. Romanii au fost intotdeauna inventivi, inovatori si inventatori. Au avut destula cultura si destula educatie ca sa ajunga sa realizeze lucruri de neimaginat pana atunci. De pilda, Henri Coanda, Traian Vuia, (in incercarile lor aviatice), Nicolae Paulescu (descoperitorul insulinei), Lazar Edeleanu (amfetamina), Tristan Tzara (promotorul curentului dadaist), Gogu Constantinescu (sonicitatea in mecanica), Ioan Pop de Popa (primul cardiolog care a operat pe cord deschis) si multi, multi altii. Putini stiu de acesti oameni. Si mai putini sunt cei care le studiaza munca.

Hai sa nu-i luam in considerare inca pe acei mari sportivi contemporani ai nostrii, cei arhicunoscuti si rascunoscuti de intreaga omenire: Hagi, Nastase, Tiriac, Comaneci, Lipa si alti asemenea lor. Isi au si ei locul lor intre cei mai mari romani ai lumii. Eu ma gandeam la acei romani care au influentat lumea prin spiritul lor, prin contributia lor in arta, inginerie, matematica, medicina, si tot felul de alte domenii. M-as bucura daca ne-am aminti si de acei romani care au influentat omenirea printr-un impuls dat celor care si-au facut un renume si care nu ne sunt extrem de cunoscuti noua.

O sa incep cu Brancusi. Cati stiu ca el a fost mijlocitorul literaturii moderne? Desigur ca toata lumea il stie pe Brancusi, unii au auzit de el, altii ii stiu operele, insa cati cunosc faptul ca el a fost cel in jurul caruia se strangea toata protipendada literaturii aflata la Paris in perioada de dinainte de primul razboi mondial? Frumos lucru, nu? Cati cunosc faptul ca Brancusi reusea sa atraga bravii lui prieteni cu mancaruri simple romanesti folosind la asta un cuptor romanesc si uneltele cu care lucra?

In jurul lui se construieste un cult, modernismul pleaca din ceea ce sculpturile lui dau la iveala. Tzara este fascinat de operele sale. Cu gandul la sculpturile lui reuseste sa dea nastere curentului literar “dada”. Ezra Pound a fost primul care a scris o cronica despre insemnatatea operei lui in cultura moderna universala. Tot Pound este cel care incearca asiduu sa trimita in tara cele 3 opere majore ale lui: Poarta sarutului, Masa tacerii si Coloana infinitului. Nu este acceptat din cauza prostului renume pe care i-l dadusera comunistii.

In anii 20, Brancusi si James Joyce devenisera buni prieteni. Doi editori americani, care isi parasisera tara pentru mirajul cultural european, au avut ideea de a-i propune lui Brancusi sa ilustreze o editie publicata de ei din cartea lui Joyce, “Tales Told of Shem and Shaun”. Portretul lui Joyce era in viziunea lui Brancusi o spirala abstracta, care sugera natura labirintica a mintii creatorului. Cand tatal scriitorului, John Joyce, a vazut ilutratia, reactia lui a fost una sincera : “Baiatul s-a cam pacalit”.

Cati stiu ca Modigliani a inceput sa sculpteze din cauza lui Brancusi? Fara el, Modigliani ar fi fost doar pictor.

Brancusi a fost mare, a influentat arta si el s-a lasat influentat de arta. A trait pur romaneste departe e Romania. Probabil ca a simtit ca spiritul pur romanesc e sufocant in tara lui si a ales sa plece. Sau, poate, plecand ne-a imbogatit mai mult viata raspandind cate o frantura de Romanie in toata lumea (aceeasi atitudine a avut-o si Joyce cand a plecat din Dublinul mult iubit in care simtea ca se sufoca). Ne-a trebuit destul ca sa-l acceptam, acum ne trebuie sute si mii de ani sa-l cunoastem in ansamblu.

O sa inchei aici lasand restul lucrurilor nespuse in seama celor care vor avea ceva de spus.

Jurnal de student – Un moment de fericire

– Nu stiu ce a apucat-o sa ne dea altceva dacat ne chinuisem noi sa invatam. Daca e sa fie mereu asa atunci prefer asa decat sa invat.

Cea care spusese asta era extrem de binedispusa si astepta cu sufletul la gura sa vina profa sa dea rezultatele lucrarilor din saptamana precedenta. Cum profesoara se lasa asteptata, fecare isi imagina ca n-are sa vina. Intr-un tarziu aparu si profesoara cu un maldar de hartii la subtioara si cu valiza in mana. Ajungand la catedra, se uita la studentii care se asezau in banci si nu incepu cursul decat dupa ce se facu liniste in sala.

– Buna ziua. O sa va vorbesc putin despre lucrarile voastre. Stiu ca v-ati mirat de subiectul de saptamana treuta, insa fiind noi si dorind sa va cunosc cu adevarat potentialul, am ales sa fac asta. Trebuie sa intelegeti ca notele de aici nu reflecta cu adevarat capacitatile voastre, asa ca orice nota ati avea, trebuie sa stiti ca se poate si mai mult, si mai bine, si cu mai multa dorinta de reusita. Lucrarile voastre se situeaza undeva intre bunicele si foarte bune. Am vrut sa vad cat de creativi sunteti si daca puteti sa descrieti un moment de fericire din viata voastra. Acum vreau sa va citesc una din ele, cea care mi s-a parut demna de luat in seama. Am citit-o de 2 ori inainte de a o nota. Deci, fiti atenti.

E dificil sa descriu un moment de fericire, insa voi incerca. Eram in dimineata de dupa banchetul dintr-a XII-a. Normal, fusese o noapte foarte agitata. In noaptea aceea revazusem pe cineva la care tineam foarte mult si care fusese plecat departe o perioada, dar acum era cu noi si ma simteam extrem de bine. Dimineata se ivea, si fiind una dintre ultimii care nu plecasera inca, am decis sa raman sa ajut chelnerii sa stranga vesela de pe mese si sa aranjez scaunele la locul lor. Era dimineata de-a binelea acum, asa ca m-am decis sa merg acasa. Restaurantul se afla intr-un parc in mijlocul caruia se afla un mic lac. Aproape ca nu era nimeni in jur. Desi era o dimineata de vara, afara era destul de racoare pentru felul in care eram imbracata. Simteam nevoia de putina liniste ca sa ma pot gandi la acea persoana, vroiam sa-i analizez schimbarile. Se schimbase si simteam ca asta era bine.

In parc se afla un mic lac pe care inotau lebede. In mijlocul lacului se afla o insulita, cu un alt restaurant si cu loc de joaca pentru copii. Legatura dintre mal si insulita se facea printr-un pod de metal vopsit in negru. Am urcat pe pod si m-am uitat la peisajul ce ma inconjura. Deasupra cativa nori alb-liliachii imi dadeau senzatia ca nu se misca. Soarele avea o tenta de portocaliu si se reflecta in ferestrele etajului superior al restaurantului in are avusesem banchetul. Pe ambele maluri erau plopi, salcami si salcii pletoase asezate in sir indian, unul dupa altul. In acel moment am simtit nevoia sa plang. Ma simteam mai aproape de Dumnezeu si am inceput sa ma rog la El sa aiba grija de noi, dar in special de acea persoana importanta mie. Din cauza tuturor acelor ganduri nici nu am auzit cand a venit langa mine.

– Buna dimineata. Nu ti-e frig?

– Buna dimineata si tie.

Ne-am zambit si am plecat amandoi spre casa.”

– Cred ca deja se stie cine a scris acest text. Te rog sa te ridici in picioare si sa ne spui daca acest moment a existat cu adevarat sau e doar o pura nascocire.

Din spatele clasei se ridica timid o fata rosie in obraji.

– Momentul a existat cu adevarat, insa sub o alta forma. Am incercat sa fac ceva frumos la test.

– Felicitari, pe aceasta lucrare ai primit nota maxima. Si acum sa incepem cursul. Unde ramasesem ieri?

Leapsha despre carti, normal.

Leapsha primita de la Mirko care stie ca imi plac mult cartile. Multam.

1. Cand cititi, pentru a marca locul unde ati ramas cu lectura, folositi semne de carte sau indoiti pagina?!

R: Cand am semn de carte il folosesc, cand nu, indoi coltul.

 2. Ati primit, in ultimul timp, o carte drept cadou si, daca da, care a fost aceasta?

R: Da, un dictionar explicativ englez cu 350000 de cuvinte de ziua mea.

3. Cititi in baie?

R: Ador sa citesc in baie, iar daca am in mana o carte amuzanta e si mai fain.

4. V-ati gandit vreodata sa scrieti o carte si, daca da, care ar fi fost aceasta?

R: Am terminat un roman, o piesa de teatru si o povestire pt copii.

5. Ce credeti despre colectiile de carte de la noi?

R: Depinde de colectii. Unele sunt bune, altele sunt slabe. Imi plac cele care au carti ale autorilor consacrati, cei care au conceput si schimbat cu adevarat forma literaturii de azi.

6. Care este cartea preferata?

R: Am un scriitor preferat, nu o carte.

7. Va place sa recititi unele carti si care ar fi acestea?

R: Da, imi place sa recitesc carti si o fac mereu cu mare placere. Vad altfel cartea si personajele dupa a doua lectura. Exemple? Cam greu. Depinde de ce carte am chef atunci cand am chef de recitit carti. 

8. Ce parere ati avea despre o intalnire cu autorii cartilor pe care le apreciati si ce le-ati spune?

R: Eu mi-as dori sa ma fi nascut atunci cand a existat cu adevarat o literatura adevarata, undeva pe la inceputul secolului XVIII si ajungand undeva la jumatatea secolului XX. Nu stiu ce le-as spune, nici macar nu stiu cum m-as comporta in prezenta lor. Cert e ca as fi extrem de fericita sa ii am in fata si sa le strang mana.

9. Va place sa discutati despre ceea ce cititi si cu cine?

R: Imi place mai mult sa citesc cu voce tare din carte decat sa discut despre ea.

10. Care sunt motivele care va determina sa alegeti o carte pe care sa o cititi?

R: Depinde: autorul si cat de multe stiu despre el, notorietatea cartii, perioada in care a fost scrisa, felul in care scrie acel autor, felul in care arata cartea… Sunt foarte multe motive.

11. Care credeti ca este o lectura “obligatorie”, o carte pe care cineva trebuie sa o citeasca?

R: Cred in obligativitatea cartilor atunci cand elevii sunt in formare. Aceste carti le stimuleaza imaginatia si spiritul creator, le formeaza personalitatea. La adulti n-ai cum sa le spui ce sa citeasca. E de ajuns sa le dai o lista de carti si ei sa isi aleaga sau nu din acea lista.

12. Care este locul preferat pentru lectura?

R: In bucatarie, in sufragerie, in dormitor, in baie, pe banca atunci cand ies afara cu fetele, depinde de locul in care trebuie sa fiu.

13. Cand cititi ascultati muzica sau lecturati in liniste?

R: Inainte reuseam sa citesc si cu muzica, insa acum prefer linistea. Muzica imi distrage atentia.

14. Vi s-a intamplat sa cititi carti in format electronic?

R: Am citit si din astea. Sunt bune atunci cand nu ai alta sansa de a gasi acea carte. Sunt preferate acestea atunci cand nu ai nici o sansa sa le gasesti tiparite sau din cauza ca sunt prea scumpe si nu-ti permiti sa le iei.

15. Cititi numai carti cumparate sau si pe cele care sunt imprumutate?

R: Cateodata mai imprumut de la biblioteca, dar prefer sa nu le iau de la prieteni. Prietenii mei sunt cam departe si n-au cum sa imi trimita asa ceva prin posta. Costa mult nici nu e foarte practic.

16. O carte este pentru mine… Cum ati descrie o carte?

R: Cartea a devenit o pasiune, deci poate sa-si imagineze oricine ce inseamna o carte pt mine.

Leapsha merge la Dulcik, FluturiPeCreier, Oana si Sfato.

Doua intr-una (leapsha la superoferta)

Ok, deci sunt doua  propuse de Mirko: “Ce ai schimba in trecutul tau?”, si una de-a dreptul pus si simplu: “Stapanirea predictiilor”. Cu prima ma descurc bine, la a doua trebuie sa ma gandesc serios.

1. Ce ai schimba in trecutul tau?

Intrebare cu iz de “entelectoal” to be. Si cum verbul “a fi” este important la o asemenea leapsha, o vom face (am mai facut-o o data, dar simplificata).

As schimba foarte multe din trecut, reactii nepotrivite, situatii jenante, certuri, cuvinte aruncate aiurea, sentimente pt anumiti oameni, durerea mea de ureche (?!) din clipa asta… Insa daca am avea sansa asta nu stiu daca as face-o, totusi. E adevarat, n-am de unde sa stiu ce rezultat va avea, insa trebuie sa ne amintim ca toate aceste situatii si schimbarea lor nu depind numai de noi. Acele situatii n-au fost facute doar de noi, iar reactiile acelor oameni care au participat pot fi diferite, atat in bine cat si in rau. Insa, schimband o situatie vom stii ca mai exista o alta dimensiune a acelui moment si ne vom trezi cu franturi dintr-un trecut care nu ne apartine de drept. E ca si cu falsa identitate. Bineinteles, nu poti schimba doar trecutul tau fara a schimba si trecutul acelor persoane implicate. Toate se intrepatrund intre ele, nimic nu e voit lasat asa. Plus de asta, o situatie schimbata arata ca lectia n-a fost invatata, iar schimbarea poate aduce dupa sine multe alte situatii care pot fi si mai neplacute decat cea pe care ai vrut sa o schimbi initial (sau nu!). Insa nimeni nu are cum sa stie “ce e dincolo”, cu atat mai putin n-are cum sa stie cat de mult noroc are si cum sa il foloseasca in favoarea sa.

2. Ce crezi despre predictii? Crezi ca exista oameni sau popoare care pot prevedea viitorul? Ti-e frica de un viitor necunoscut?

Asta e prima leapsha facuta de mine (Sic, Mirko! Nu e a ta! 😛 ), deci va rog sa intelegeti stangacia cu care am intocmit aceste intrebari. Ma simt ca la 15 ani cand faceam primul meu oracol. Deci, sa incepem.

Previziunile unor oameni influenteaza intotdeauna reactiile oamenilor. Se stie ca doar asa pot fi controlati mai usor. Frica de un sfarsit a produs panica in sufletele oamenilor si a reusit sa-i inhibe atunci canda dadeau semne de reactiune. Religia a fost intotdeauna cea care a reusit asta cel mai bine. Toate schimbarile pe care omenirea le-a facut in decursul istoriei ei au fost aproape mereu, dezaprobate de religie. Toate lucrurile sau situatiile care erau in dezacord cu doctrinele bisericesti era considerate pacate si, deci, trebuiau inhibate sau anihilate. Se stie ca Biblia a fost prima si, multa vreme, singura care putea face predictii despre viitor. De altfel, e si singura carte care e la indemana tuturor crestinilor. Fiecare religie intelege diferit apocalipsa, ba chiar, unele religii se cearta intre ele ca nu spun exact cum va fi. Apoi a venit Nostradamus cu pasajele poemelor lui. Degeaba incearca sa talmaceasca unii si altii folosindu-se de pasajele din Biblie, de poemele lui Nostradamus, de previziunile astronomice ale incasilor, maiasilor, grecilor, egiptenilor, dacilor si a tuturor acelor care credeau intr-un sfarsit apocaliptic. Fiecare a scris asa cum a crezut de cuviinta ca va fi. Un sfarsit va fi, fara doar si poate. ca va fi peste 5 minute, o jumatate de ora, o zi, un an, 2012, 2050 sau peste alte zeci, sute, mii, milioane sau miliarde de ani, el va fi cu siguranta. Omul are doua temeri majore in viata: moartea si sfarsitul lumii. Moartea a venit intotdeauna mai repede decat acest sfarsit al lumii.

Nu, nu mi-e frica de sfarsitul lumii. Intotdeauna am luat in deradere previziunile acestea sumbre. Asteptam cutremurele prevazute de unii si altii in anumite zile, ore si minute, si imi aduceam aminte de ele dupa ce ele s-ar fi intamplat. Ma trezeam zambind si imi vedeam mai departe de ale mele. Trebuie sa fim constienti ca lumea noastra, fiecare om, fiecare fiinta, orice lucru, chiar si timpul, are un sfarsit al lui.

Ok, sper sa ma fi descurcat bine cu leapsha de azi, o leapsha cam filosofica, ce-i drept (Sper ca asta ai vrut. Daca nu-ti convine, fa-ti alta si nu te mai bati cu nimeni pe drepturile de autor.)

O dau lui Mirko, lui Madi, lui Danette, Lilickai, lui Jean Bica, RazvanRC, si cam atat. O dati si voi mai departe.