Fragment de text 1

Singur. Locomotiva merge inainte pe drumul ei de fier. Soarele a incins peretii carlingii si face aerul de nerespirat. Ferestrele locomotivei ii permit sa vada drumul drept. Semnale luminoase ii arata drumul liber. Aerul inabusitor ii e insuficient. Vrea sa ia o gura de apa, dar sticla pare a fi fierbinte. Trage, totusi, un gat din apa calda. Transpira abundent, creierul parca-I fierbe, dar se simte bine. Se gandeste ca nimic din lumea asta nu-i mai bun decat meseria asta, singura care I se potriveste. Transpiratia ii intra in ochii. El ia o carpa soioasa si se sterge. Zambeste. Nimic pe lumea asta nu-i face mai bine decat munca lui. E un as al locomotivei, un as al fiarelor. Deodata un semnal i se arata rosu in fata si inima incepe sa bata cu putere. Disperat, trage de manete. Locomotiva nu da semn ca ar vrea sa se opreasca. Naduseste acum si mai abundent. Injura din toti rarunchii si trage cu putere de manete. Plin de transpiratie se trezeste in pat, langa sotia lui. Se uita cu scarba la ea. Ce stie ea ce e viata in carlinga locomotivei. Se sterge cu cearsaful de pe plapuma. Ura fata de oamenii intre care traieste e uriasa. I-ar strange pe toti de gat daca ar putea, dar ii e frica. Teama de puscarie face din el un om in limitele normalului. Nu stie nimeni prin ce a trecut ca sa ajunga pe locomotiva. Cate piedici i s-au pus in cale chiar de-ai lui, de familia lui. Tata, unchiul, mama… cretini! Ce stiu ei!? Acum se bucura ca nu i-a ascultat. Isi face cruce si zambeste. Ce stie lumea cum e in carlinga de fier a locomotivei!? Unul e Nae Plugaru si e un as, stie tot ce se intampla cu masina lui, draga de ea. Numai ea il cunoaste cu adevarat. Se simt unul pe altul ca si cum ar fi unul. El e locomotiva, toti oamenii aia din vagoane… Daca el decide sa ii lase pe camp acolo ii lasa. Masina e a lui si numai a lui. I se face somn. Se intoarce cu spatele la femeia de langa el si adoarme. Ce stie lumea cum e sa conduci o locomotiva!?

Convulsii ii strabat trupul nadusit si femeia se trezeste de parca ar simti ca ceva nu e in regula cu el.

-Nae, scoala ma, scoala. Nae!

Barbatul se zvarcoleste in pat. Femeia il zdruncina in incercarea disperata de a-l trezi. Pune mana pe telefon si cheama salvarea. Din cand in cand isi mai striga barbatul care s-a oprit, insa sta inert, inclestat si cu spume la gura.

-Nae! Ce-mi faci tu mie, mai, omule. Of, viata!

Il sterge pe frunte cu un prosop umed si ii face aer sa se racoreasca. Intre timp barbatul s-a relaxat si se trezeste.

-Muiere, ce-ti veni de te trezisi?

Insa femeia nu-i raspunse. Venise salvarea.

Advertisements

Alibiul perfect

Personajele

Laurentiu: Imi place personajul asta. Desi Oana nu pare a-i da prea multa importanta si il cam bombardeaza cu ironii pentru greselile pe care le face si viciile deloc usoare pe care i le atribuie, e un personaj demn de urmarit. Daca autoarea ar mai lasa putin din vicii si l-ar inzestra cu ceva mai multa perspicacitate ar fi un personaj chiar mai bun decat Simona.  Are tot ce-i trebuie pentru asta si ar fi pacat daca nu l-ar dezvolta.

Victor: E prea moale, desi e un personaj vechi, parca e menit sa fie perechea Simonei. La final demonstreaza ca poate sa isi faca meseria onorabil nu debordeaza de inteligenta si nu da dovada de prea multa perspicacitate. Pare ca isi pierde prea usor respectul de sine si singura care il poate face sa isi recapete puterile e Simona. Are mai multa incredere in ea decat in sine si asta ii cam reduce din potential.

Simona: E oarecum liniara.  Se asteapta de la ea sa rezolve cazuri, se asteapta de la ea sa ascunda indicii, se asteapta de la ea sa se poarte ironic cu personajele, se asteapta de la ea sa fie nerabdatoare si sa intre direct in subiect fara nici un fel de menajamente. Cu exceptia a catorva momente in care se lasa dusa de un val mai mic, in rest nu-si permite sa fie luata prin surprindere. isi doreste sa frapeze, isi doreste sa fie luata drept cea capabila, insa nu prea lasa de la ea. Desi se vorbeste in finalul cartii ca omite amanunte, mie nu mi s-a parut. Se foloseste de orice indiciu pentru a-si arata superioritatea. Putin cam prea feminista pentru gustul meu, insa e un personaj la moda.

Cartea

N-ar fi fost rau daca ar fi existat o continuitate intre volume. Mi se pare putin plictisitor sa reiau aceleasi informatii in fiecare volum.  Cum am mai spus si anteriorCacealmaua, imi place cum scrie Oana. Stie ce vrea si reuseste sa faca tot posibilul chiar si in conditiile termenului limita de inmanare a unui nou volum. Sa speram ca nu va obosi prea mult si isi va acorda ceva timp de relaxare. Mi-a placut mai mult decat prima. A fost mai curat scrisa si personajele au fost mai frumos conturate.

Cacealmaua

Oana Mujea mi-e tare draga din mai multe motive. In primul rand pentru ca prin ea si prin Lucia Verona am facut cunostinta cu literatura post-revolutie. Apoi pentru ca a fost mereu deschisa. Si, nu in ultimul rand, pentru ca imi place cum scrie. E drept ca nu am citit cartile ei de fantasy, insa nu ma prea pasioneaza tipul acesta de literatura. Abia am descoperit SF-ul si nu multe din ele imi plac.

Sa revenim la oile noastre. Deci, imi place Oana Mujea si mi-am zis ca daca tot sunt in concediu medical trebuie sa o citesc. Mi-a placut cartulia. E o idee inedita seria aceasta de carti si ma bucur ca s-a gandit ea la asa ceva. Asta era un motiv serios sa se reapuce de scris.

Mi-au placut si personajele. Oana stie sa le construiasca. Dialogul a fost bun, insa a avut mici scapari. Au fost momente in care m-a pierdut, insa m-a regasit pe parcurs. Cele mai deranjante au fost greselile de ortografie si schimbarea pe alocuri a numelui personajului Laurentiu cu Lucian. Exceptand greselile cartea mi-a placut. Astept cu nerabdare sa apara urmatoarea.

Concluzia zilei

Am fost azi la medic ca sa fac un Doppler. Se pare ca am tromboflebita la piciorul drept si trebuie sa stau in repaus vreo 10 zile. Nu inteleg de ce oamenii, la prima vedere, ma vad ca pe o deficienta mintala. Nu reusesc sa inteleg atitudinea lor in ceea ce ma priveste. Medicul care mi-a facut Doppler mi-a spus ca, pe langa toate suferintele fizice, ar fi fost bine sa am si retard mintal. Asta mi-a adus aminte de un medic endocrinolog care m-a intrebat cum de si-a permis tatal meu sa aiba copii desi stia ca e bolnav si boala lui va fi mostenita. Un alt medic m-a tratat ca pe o retardata mintal si orice as fi spus nu avea nici o valoare, tot cu mama vorbea. Abia cand i-am spus ce studii am m-a privit mirat, insa nici chiar atunci nu a vrut sa vorbeasca cu mine.

Atitudini de genul asta ma jignesc si e cat se poate de normal sa simt asta. Daca nu am fost inzestrata cu un corp sanatos mintea mea e cat se poate de sanatoasa si de intreaga. Nu sunt ca ceilalti, insa asta nu ma anuleaza in fata nimanui.

Putere

Civilizatia inseamna renuntarea la vechi traditii si obiceiuri si acceptarea unora noi impuse din partea celor considerati puternici. Oare asa sa fie? De cele mai multe ori puterea cuprinde in ea si multa slabiciune care se ascunde in spatele unor masti, Cand iese la iveala e aratata tot ca o latura a puterii, adica e si ea ascunsa tot sub o masca. Singura noastra sansa e sa ne dam seama de slabiciunile puterii si sa profitam de ele, doar sunt puncte slabe al dictaturii puterii. In definitiv puternic nu e cel care are dorinta si capacitatea de a distruge, ci cel care stie sa aleaga partile bune ale puterii si poate sa se foloseasca de ele ca de o arma impotriva dictaturii.