Singur. Locomotiva merge inainte pe drumul ei de fier. Soarele a incins peretii carlingii si face aerul de nerespirat. Ferestrele locomotivei ii permit sa vada drumul drept. Semnale luminoase ii arata drumul liber. Aerul inabusitor ii e insuficient. Vrea sa ia o gura de apa, dar sticla pare a fi fierbinte. Trage, totusi, un gat din apa calda. Transpira abundent, creierul parca-I fierbe, dar se simte bine. Se gandeste ca nimic din lumea asta nu-i mai bun decat meseria asta, singura care I se potriveste. Transpiratia ii intra in ochii. El ia o carpa soioasa si se sterge. Zambeste. Nimic pe lumea asta nu-i face mai bine decat munca lui. E un as al locomotivei, un as al fiarelor. Deodata un semnal i se arata rosu in fata si inima incepe sa bata cu putere. Disperat, trage de manete. Locomotiva nu da semn ca ar vrea sa se opreasca. Naduseste acum si mai abundent. Injura din toti rarunchii si trage cu putere de manete. Plin de transpiratie se trezeste in pat, langa sotia lui. Se uita cu scarba la ea. Ce stie ea ce e viata in carlinga locomotivei. Se sterge cu cearsaful de pe plapuma. Ura fata de oamenii intre care traieste e uriasa. I-ar strange pe toti de gat daca ar putea, dar ii e frica. Teama de puscarie face din el un om in limitele normalului. Nu stie nimeni prin ce a trecut ca sa ajunga pe locomotiva. Cate piedici i s-au pus in cale chiar de-ai lui, de familia lui. Tata, unchiul, mama… cretini! Ce stiu ei!? Acum se bucura ca nu i-a ascultat. Isi face cruce si zambeste. Ce stie lumea cum e in carlinga de fier a locomotivei!? Unul e Nae Plugaru si e un as, stie tot ce se intampla cu masina lui, draga de ea. Numai ea il cunoaste cu adevarat. Se simt unul pe altul ca si cum ar fi unul. El e locomotiva, toti oamenii aia din vagoane… Daca el decide sa ii lase pe camp acolo ii lasa. Masina e a lui si numai a lui. I se face somn. Se intoarce cu spatele la femeia de langa el si adoarme. Ce stie lumea cum e sa conduci o locomotiva!?
Convulsii ii strabat trupul nadusit si femeia se trezeste de parca ar simti ca ceva nu e in regula cu el.
-Nae, scoala ma, scoala. Nae!
Barbatul se zvarcoleste in pat. Femeia il zdruncina in incercarea disperata de a-l trezi. Pune mana pe telefon si cheama salvarea. Din cand in cand isi mai striga barbatul care s-a oprit, insa sta inert, inclestat si cu spume la gura.
-Nae! Ce-mi faci tu mie, mai, omule. Of, viata!
Il sterge pe frunte cu un prosop umed si ii face aer sa se racoreasca. Intre timp barbatul s-a relaxat si se trezeste.
-Muiere, ce-ti veni de te trezisi?
Insa femeia nu-i raspunse. Venise salvarea.
Valentina Vitan 