El

Mi-l privesc in maini si mi-l strig. A ramas acelasi napastuit de viata tarsaindu-si picioarele pe caldaramul european. Am si uitat de el. Regasirea ma bucura enorm, uitasem ca face parte din mine, ca ii stiu fiecare cotlon al mintii, ca e obsedant de chipes si de odios in felul in care scrie, traieste si isi exprima cultura. Inca nu mi-a iesit din minte ideea ca daca vreau sa il citesc sa fac efortul suprem sa il descopar in engleza. Mi-e teama de el in limba lui. Cateva mii de pagini de literatura si un dictionar Oxford de expresii inseamna munca, nu gluma. Iar munca? Ca doar n-oi tine intre omoplati pamantul intreg, il tin doar pe el, o intreaga lume reala veche si cu iz de mucegai. Si tare mi-e dor de el. JAMES JOYCE

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s