Stau in fata foii goale si scriu
Cu degetul in aer despre lume;
Cerneala se evapora odata cu litera…
Odata cu respiratia…
Dar scriu cu frenezie,
Apoi impaturesc hartia
Si o infasor in panglica transparenta,
Aceeasi care mi-a tinut parul strans
Sa nu se reverse intunericul.
Cuvantul isi pierde forma,
Viata insasi se evapora din fata ochilor mei;
Iar eu imi curg incet oasele firave
Pe canapeaua din camera
Si zambesc alene viselor ce stau sa se desfasoare
Obsesiv in fata mea
Ca intr-un film plin de clisee in alb si negru
Doar de mine stiut.
Inca n-a aparut nimeni sa imi spuna
Ca tot ce stiu despre noi si despre lume
Nu e adevarat. Inca mai astept.
Valentina Vitan 