NEADAPTATI

Mladieri de carne verde, suava, se unduie sagalnic

In dansul firav al vantului spre tarm,

Peste crestele amortitelor carari de dimineata,

Trecute mincinos de pasii moi ai talpilor noastre.

 

Primul si cel din urma pacat al lui Adam –

Acela de a se fi indoit de puterea Evei –

Ne urmareste simtirea izgonindu-ne

Din paradisul nostru launtric.

 

Gradina cu spini subjuga dureros de tare

Viata mladitelor ce se vor usca in urma noastra.

Aici nu mai e loc pentru noi,

Pamantul nu ne mai vrea in el.

 

Apoi asfaltul ne cucereste mintea,

Betoane si sticla se reflecta in suflet,

Subjugat si el intr-un apartament lugubru,

De doua camere solitare ce atarna peste lume.

 

Si ne iubim suspendati in aer,

In patul nostru ce scartaie intr-una

A ungere de crema de fata

Sau a margarina ce se vrea intinsa pe paine.

 

Suntem prea carnali pentru lumea aceea

Si prea visatori pentru lumea aceasta.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s