CICLURI


Văluri de aburi îmbracă aceste blocuri în griuri metalice
Și-apoi se înalță spre cer formând, la rândul lor, blocuri de nori gri posomorât;
Dar memoria ființei evaporate a apei creează o nouă lume pe care o oglindește
Ca un lac născut în ceruri menit să ne facă să ne vedem pe noi înșine;
Aerul împrumută din sentimente și se coboară curgând în lume cu tristeți,
Amestecându-le, amalgamându-le,
Alene sau în ropot, în ploi sau în cascade, formând din nou ființa de pământ
Care visează să se întoarcă în ființa norilor oglindă.
Oglinda vâscoasă ascunde în ea povara carnală a vieții,
Guri înfometate de trăiri vor ucide alte guri, înfometate și ele,
Ducând în oase spaima morții pe mile și mile, împrăștiind, la rândul lor, frici;
Apoi devin ciclice, de parcă eternitatea ar dura o veșnicie,
De parcă ciclicitatea lor ar fi continuă, uitând să se rupă.
Un gând răzleț va ameți drumul neîntrerupt și îl va frânge,
Dar până atunci să dansăm hora în cerc încă puțin.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s