Hai August!

Ma simt de parca as fi trait doi ani in astea sapte luni. Nu mai stiu sa ma linistesc, nu mai pot sa fac nimic constructiv, am obosit, cu adevarat am obosit. Am trait esec dupa esec, pierdere dupa pierdere, dezamagire profunda, dar si fericire si stari de bine traite la maximum, euforie de-a dreptul. Nimic in viata mea nu m-a marcat ca astea sapte luni de pana acum. Un singur gand mi-a mai ramas, acela care imi aduce starea de bine, vise in care ii spun ca il iubesc si dezamagirea crunta ca nu e real. Dar acelasi gand imi aduce nopti de nesomn si plans pana la epuizare. Singurul meu scop in viata acum e sa merg mai departe, sa ma invat cu mine si cu lipsurile si sa profit de tot ce am sau pot sa fac.

Imi doresc ca luna asta sa imi aduca un nou inceput, sa imi fie mai bine si sa nu ma mai chinui degeaba visand la gandul bun si esecurile din iulie.