Prieteni de Pahar 20

… Ma uitam la mainile lui. Tremura din toate incheieturile, nu isi putea controla reactiile, saliva abundent si nu isi punea inchide nici gura. Cand incerca sa vorbeasca limba ii atarna fara vlaga la coltul gurii si tot incerca sa bolboroseasca ceva. Cand vorbea improsca perna cu saliva.

– Mi-e sete. Apa! Am gura uscata.

I-am adus repede un pahar cu apa de la chiuveta din salon. Gandindu-ma ca va varsa pe el apa nu I am dat voie sa imi ia paharul din mana. De nervi imi dadu peste mana si l-am scapat pe jos.

– De ce nu ma lasi pe mine? N-ai sa poti singur.

– Nu imi spui tu ce sa fac, ai inteles? Pana una – alta sunt taica-tu.

– Da, asa e. tata erai si cand o bateai pe mama, nu? Sau cand ne luai pt rand de par ca sa ne trantesti in mijlocul curtii ca sa rada de noi vecinii. Tu erai capul familiei, tu trebuia sa arati ca esti cel mai important, ca tu iei decizii, ca tu dictezi si noi suntem niste prostanaci care…

Incerca sa se ridice in capul oaselor. Pe fata i se citeau furia si indignarea. Devenise rosu-violaceu si continua sa tremure. Limba devenise alba si uscata.

– Nu imi spui mie ce sa fac! Nu esti capabil. Esti un prost, un idiot. Ma voi ruga sa te ia, sa mori, ai inteles?!

– Iarta-ma, esti tata, dar du-te dracului de betivan imputit si jegos ce esti.

Cand am iesit din salon plangea in hohote.

Exercitiu

L-am scris in ziua aceea.

Astept. Schimbari de atitudine. Ma transform. Devin ceva ce n-am fost niciodata. Aleg sa vreau sa fiu bine. Aleg sa vorbesc prostii. Aleg sa scriu ineptii. Aleg sa fiu constienta de capacitatile mele. Aleg sa iubesc fara sa primesc raspuns. Pana la urma, celalalt n-a stiut sa vada in mine ce trebuia. Nu ma iubeste, e pierderea lui. Ma ridic si umblu. Apasat sau usor, dupa stare si cat imi e de incarcata constiina. Aleg sa alerg printre ganduri. Sa fiu EU inaintea lumii. Sa plang in hohote la nevoie. Am tot ce imi trebuie ca sa fiu EU. Sa stric si sa repar. Sa modific sau sa las asa. Sa aleg cu inima si apoi cu capul. Sa simt ca se va intoarce si eu sa refuz sa primesc. Si, totusi, sa il iubesc pana la Dumnezeu si inapoi. Sa regret ca nu sunt altfel si apoi sa imi dau seama de tampenie. Sa ma descopar in fata oglinzii cu toate cate sunt in mine. Si sa nu imi para rau ca sunt EU si nu sunt altcineva. Oricine altcineva n-ar avea ce am eu in suflet, in inima si in minte. Atat am de oferit si cred ca e de ajuns. Pentru el si pentru oricine altcineva. Si sa iubesc din tot sufletul pentru a-mi invata lectia. Si cand am sa-l vad sa il privesc in ochii lui mari ca sa stiu cat de mult timp il voi mai iubi. Fara rusine. Chiar si fara raspuns.