FRIG

Fac o alta calatorie catre mine. Ma intorc de unde plecasem candva. Vad ruinele a ceea ce fusesera odata niste vise, bucati de sticla sparta si luciri de lumina franta. E frig si simt o durere in stomac. Ma asez sa pictez cuvinte pe un rest de hartie, dar observ ca nu pot scrie. Mainile mi-s inghetate si dor de prea mult strans din pumni. Da, a fost odata cand imi tineam pumnii stransi. Semiintunericul din mine e al meu, totusi. Eu l-am creat. Sau poate ca durerile l-au creat. Frica s-a transformat in spaima, visele in deziluzii, cuvintele in taceri, si mainile inca imi sunt reci. Fiorul unor apuse dorinte s-a stins de mult. Observ ca pe un perete mi-a ramas umbra, dar e franta si va disparea si ea. Incerc sa incalzesc camera cu un zambet, dar si asta e frant. Nu aduce decat o licarire de speranta. Poate ca totul va fi bine, insa pana la acest bine ma chinuie durerea. O simt, Incerc sa o sufoc, dar ea tipa si mai tare. Incerc sa o fac sa dispara si se baga si mai tare in mine. Simte nevoia sa o incalzesc. Tremura de frig in mine si imi tipa in urechi ca vrea sa o incalzesc. As vrea sa nu o ascult. In coltul genelor se vede o lacrima si in ea se oglideste ultima soapta. A apus tot in mine. Si e frig… atat de frig incat simt cum se chirceste inima sa se incalzeasca. Un chibrit doar, atat am nevoie ca sa ma luminez si sa nu pierd de tot caldura.

Oare cum e sa fii fericit?

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s