Este una din primele poezii pe care Mihai Tătaru s-a încumetat să mi le recite. Grupul meu de prieteni a văzut în ea valoarea pe care eu nu o vedeam atunci, dar, influențată de ei, am reușit să înțeleg și eu ce am creat. Zilele alea eram bulversată, nu vedeam nimic, doar simțeam continuu starea de emoție profundă pe care mi-o dăduseră ei prin reacțiile lor. De atunci îi iubeam, dar din momentul acela i-am adorat pe toți și pe fiecare în parte. Multă vreme mi-au rămas în minte laudele lor.