Carmen Stanciu

O altă Evă sau păcatul ca un perpetuum mobile

Sunt o Evă cu poftă nebună
…de mere

Sunt prima şi ultima femeie a nopţii,
alungată pentru exces de fantezii.

Nu-mi purta ranchiună doar pentru că
la spectacolul meu publicul
rămâne îngenuncheat!
Ai tăi sunt la fel de vinovaţi:
Dorinţa lor aprinde păcatul…
Prea slabi şi nesătui de lut,
De la primul până la ultimul
Fiecare Adam cerşeşte mai mult
Muşcătură, după muşcătură…
Şarpele stă încolăcit pe Cuvânt
Ştiu, doar Ţie nu Ţi-am fost dragă
De când ţi-am cucerit armata din lut

“Am greşit când am rupt din primul Om” ( îmi spui Tu)
Nu fi trist! Mi-am luat un bilet doar dus
Grădina asta e prea mică pentru mine
Şi oricum nu mi-a plăcut să mă ascund după frunze

Ţi-am lăsat coasta la umbra unui păcat
(prea târziu ţi-ai corectat lucrarea cu un înaripat)
În mine creşte alta…

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s