CONTINUUM

E un oftat în toate,

în mâini sau în picioare,

în pieptul ce trimite

vii gânduri către zare…

E un oftat, aievea,

ca din plămâni uitat,

când aerul îl simți

la fel ca pe-un păcat…

Sunt mii oftaturi, dulci,

ce vin des din iubire,

cu trupuri fremătânde

visând la fericire.

E un oftat în somn,

e un oftat în mers,

sunt respirări adânci

și-atunci când scri un vers…

Se-nalță un suflet liber

de ultimul oftat;

din corpul gol se lasă

țărâna, strat cu strat.