Turner

1024px-The_Fighting_Temeraire,_JMW_Turner,_National_Gallery

Dupa cum mi-am promis, am sa incep sa invat despre pictura si pictori. Si primul pictor la care m-am gandit si pe care il am aproape de inima e Joseph Mallord William Turner, unul din cei mai mari peisagisti ai lumii, modelul principal al Impresionismului, unul din cei mai buni pictori de cer din istoria picturii mondiale. Cerurile lui au dramatism, complexitate, au povestea lor pe panza, par ireale.

Cea mai cunoscuta pictura a lui este “Vasul de linie” despre care spunea ca ocupa un loc foarte important in inima lui, pictat in 1838 in ulei pe panza, o panza cu obiecte aproape geometrice in care triunghiul este principala forma folosita atat pentru cele doua vase de pe mare cat si pentru norii de deasupra lor. Subiectul sunt cele doua vase, cel din prim plan fiind un remorcher, iar cel de-al doilea, aproape fantomatic in plan secund, fiind Temerarul, unul din vasele care au luptat pe Trafalgar in razboaiele napoleoniene.

Apa la Turner nu are culoarea traditionala si des uzitata, nuantele apelor lui avand culorile calde ale pamantului si ale nisipului. Sunt vii chiar si cand e vorba de ape linistite. La fel ca si norii, la Turner apele au povestile lor in peisaj.

Turner a evitat sa faca portrete in toata cariera lui. Singurul autoportert pe care l-a pictat vreodata a fost lucrarea pe care a urat-o cel mai mult tocmai pentru ca stia ca structura si trasaturile unui subiect nu sunt cel mai usor de urmarit. E drept ca a inceput cu pictura in acuarela, insa culorile de ulei i-au adus faima. Versatilitatea lor, modalitatea usoara de a fi asezate pe panza sau pe panoul de pictura, timpul mai lung de uscare care permite corectarea anumitor greseli si maleabilitatea culorilor au fost exact instrumentul lui de lucru preferat. Apoi, el a fost mereu un solitar considerand ca obiectele facute de mana omului prind viata doar in lipsa lui, iar ca omul intr-un peisaj asezat incorect poate distruge panza. De cele mai multe ori evita sa adauge personaje considerandu-le implicite, iar cand acestea erau prezente abia le schita de cele mai multe ori.

Cert e ca Turner este si acum on model pentru iubitorii de peisaj ca mine. Natura inconjuratoare are atat de multe lucruri si idei de oferit unui peisagist ca poate deveni personajul principal pe o panza, cel care isi spune povestea netruncheata si plina de intamplari.

Nicolescu, Vasile – „Turner, Ed. Meridiane, Bucuresti 1974

Mayoux, Jean-Jaques – „Pictura Engleza”, ed. Meridiane, Bucuresti 1973

Alpatov, Mihail V. – „Istoria Artei – Arta Renasterii si a epocii moderne”, ed. Meridiane, Bucuresti 1965

Albrecht Durer

Cica azi ar fi fost ziua lui Albrecht Durer, pictor, grafician, gravor, desenator german din perioada renascentista. Merita retinuta data de azi legat de asta. Imi plac foarte mult studiile si detaliile mainilor, expresivitatea lor, eleganta lor.

01angel 89d3ccfd34104f6cc8e44ab7c48ea890 640px-Durer_Adam_and_Eve 800px-Adoração_da_Santíssima_Trindade103482de31a1f54ed4177fdd9fb53bf5

2-M140-H1-1490-1 A.Duerer, Studienblatt mit drei Haenden Duerer, Albrecht 1471-1528. 'Studienblatt mit drei Haenden', um 1490/94. Feder, 270 x 180 mm. Wien, Graphische Sammlung Albertina. E: A.Duerer, Study of Three Hands / c.1490 Duerer, Albrecht 1471-1528. 'Study of three hands', c.1490/94. Pen and ink, 270 x 180 mm. Vienna, Graphische Sammlung Albertina.

arm-of-eve

Albrecht_Dürer_-_Head_of_the_Twelve_Year_Old_Christ_-_WGA07061 Albrecht_Durer-St_Jerome_in_his_study albrecht-durer-winged-man-playing-lute Duerer_-_Ritter,_Tod_und_Teufel_(Der_Reuther) (1)  Durer_self-portrait hb_14.40.633 Madonna-and-Child-Albrecht-Durerstudy-of-hands-1506

Mi-am revenit

De la ultimul post am pictat doua tablouri, dar pe hartie. Am folosit tempera in locul culorilor de ulei, dar sunt multumita. Tema pentru saptamana asta era “vitraliu” si trebuia sa facem schite pe hartie folosind imaginatia noastra. Eu am lucrat doua schite, dar am fost atat de entuziasmata ca am hotarat sa le si pictez. Inca nu le-am facut poze, dar o sa fac la a doua lucrare pentru ca imi place mai mult. Nu m-am inspirat din nimic si a iesit mult mai bine. Imi doresc sa copiez din ce in ce mai rar. Pana si tabloul lui Rembrandt mi l-am insusit, atat de incapatanata sunt. Simt ca tot copiind imi pierd din inspiratie, ma pierd pe mine si las pe altul sa ma ocupe. Nu vreau sa ma intreb la ce se gandea pictorul cand a pictat un tablou, vreau sa pictez dupa chipul si asemanarea mea, altfel nu ajung niciunde.

Si, da, asta e singura modalitate de a ma linisti. Se pare ca tatal meu a avut, din nou, chef de harta cu mine si, pentru ca am pictat, nici nu mi-a pasat de el. Nici ca puteam fi mai bucuroasa ca am trecut peste cheful lui fara sa ii dau atentie.

Neincredere

De cand ma stiu nu am avut incredere in mine. Nici in ultimii ani nu mi-a crescut increderea in fortele proprii. Probabil de asta am ajuns sa studiez ceva la care nu m-as fi gandit niciodata ca o sa fac: pictura si desenul. Bine, desenul mai putin. nu sunt o foarte buna desenatoare si tocmnai din cauza asta nu m-am gandit prea mult nici la pictura. Intotdeauna am considerat ca e necesar sa stiu sa desenez bine ca apoi sa pot picta bine. Tocmai din cauza asta am cam inceput sa imi iau gandul de la pictura in ultima vreme. Am pierdut din imaginatie, am pierdut din curaj, din incapatanare si din entuziasm. Le-am recapat din nou in nici 10 minute de privit la tablouri de Van Gogh. Se pare ca am uitat de ce am vrut sa pictez si cine m-a luminat. Imi lipseste curajul si nebunia care l-a caracterizat. Da, si inconstienta. Asta m-a adus si pe mine sa studiez desenul, iar cand am devenit constienta de lipsa talentului meu la desen am constientizat ca nu e de mine. E tarziu, putin cam prea tarziu sa mai pot invata desenul cum trebuie. Imi lipseste ochiul, puterea de patrundere si capacitatea de a analiza subiectul in detaliu. Insa culorile… Ador culorile din tot sufletul. Ma incanta mai mult ca orice pe lume (dupa literatura), ma entuziasmeaza si ma imbata ca nimic altceva (in afara literaturii). Asta ma face sa merg mai departe. Sper sa nu cer prea mult profesorului meu daca ma hotarasc sa raman. Orice lucru nou pe care isi doreste sa ne invete nu se compara cu dorinta mea de culoare. Si tot panza ramane materialul de baza, tot uleiul si culorile de ulei imi raman in suflet. Mi-e dor de ele si sper sa le recastig vara asta, altfel am facut o munca degeaba.

Ignat Bednarik

Nu auzisem de el pana anul asta si m-au coplesit picturile sale. A fost unul din primii impresioinisti romani, ilustrator al volumelor de poezii scrise de Carmen Silva si unul din primii pictori romani care au avut expozitii la New York. Mi-a incantat sufletul si deja am decis ca el e pictorul meu preferat. Il gasesc extrem de expresiv si de induiosator, romantic, jucaus, plin de iubire si admiratie pentru traditiile romanesti, un foarte bun descoperitor al nuantelor sufletesti si un excelent acuarelist.

14__Wistaria_flowers 19__Beatrice_Bednarik_1931 24__Pluckering_the_Goose bednarik_ignat-crenguţă_cu_cerceluşi~OMe3c300~11219_20130928_103_24 32__The_goat_traditional_romanianolk-dance_with_masks bednarik 009_Ignat_Bednarik_Culegatoarea_de_spice Ignat Bednarik  (Romanian, 1882-1963)  «The_little_artist ignat bednarik taranca torcand ignat_bednarik_drumul_spre_casa ignat_bednarik_idila ignat_bednarik_idila_in_padurea_cu_fagi Ignat_Bednarik_La_Fantana ignat_bednarik_la_focul_vatrei ignat_bednarik_la_gura_vetrei Ignat_Bednarik_La_Umbra Ignat_Bednarik_Natura_Statica_De_Toamna Ignat_Bednarik_Rugaciunea_De_Seara ignat-bednarik-la-troita ignat-bednarik-primavara_a2d60dba8d1e66