Serbare

Cu ocazia Zilei Internationale a Solidaritatii cu Persoanele cu Handicap, Scoala Speciala de la Valea Mare a a organizat, ca in fiecare an, o serbare la Teatrul “Davila”. Au avut si invitati speciali cat si colaboratori care au ajutat, fiecare muncind enorm pt fiecare moment. Din pacate, am reusit sa fac poze, dar pt ca am avut un telefon Nokia vechi acestea au iesit groaznic. Pur si simplu s-au incapatanat sa nu iasa. O sa postez cateva din poze, cele mai reusite.

Am avut si un moment cauza caruia am plans: actrita care prezenta momentele artistice a recitat un colaj de versuri de-ale Georgianei , moment in care m-am simtit la fel de mandra ca mama ei. Cand am vazut-o am aplaudat-o pt ca stiam ca de mult isi dorea sa i se citeasca poeziile. Bravo, Georgette a mea, BRAVO! PS Panoul rosu e al meu.

Halloween la Nova

Desi n-am tinut sa sarbatorim asa ceva, copii si-au dorit, asa ca am incercat sa incropim ceva pe ultima suta de metri ca ei sa fie bucurosi. Am ras mult, ne-am speriat unii pe altii, am spus poezii, am mancat bomboane si ne-am simtit bine. Cu totii asteptam sarbarea de Craciun pentru care deja ne pregatim cu poezii, colinde, o mica sceneta si o groaza de felicitari facute de noi.

Final de an

Gata, s-a dus si anul asta. Mi-e atat de greu sa stiu ca nu imi voi mai vedea copiii. Bine, incerc sa fiu la ei macar o data pe saptamana dupa ce se incheie anul scolar in asa fel incat sa nu fie o ruptura chiar brusca pt ei si pt mine. A fost un an greu, dar frumos. Mi-am luat-o de cateva ori de la ei destul de serios, dar i-am iertat si am trecut peste. O sa-mi fie tare dor de ei. Ma gandeam sa le fac niste felicitari in care sa le scriu un mesaj si descopar ca nu stiu ce sa le spun. Sunt constienta ca nu vor intelege cu totii mesajul de acolo, dar eu imi doresc sa fac asta pt ei. Am atatea sa le spun si nu reusesc sa exprim in cuvinte nimic din ce am in minte. O sa trebuiasca sa stau sa ma gandesc serios la asta maine si poimaine.

Serbare de 1 Iunie

Azi am avut serbarea de 1 Iunie. N-a fost nimeni bucuros de program, dar am acceptat cu toti tacit decizia. Ne-am prezentat la Teatrul de Vara din Parcul Strand la ora 9, la 10 si un sfert am inceput serbarea si totul n-a durat decat vreo 20 de minute. Poezii, cantece si daruri pt copii si tinerii cu handicap ai ASCHF-R, Filiala Arges. Bucuria lor a fost mare, mai ales ca au avut prilejul sa se intalneasca si cu alti tineri asemeni lor, cu care se vedeau rar.

N-am facut poze, dar m-am bucurat sa ii vad pe ei bucurosi de isprava asta. De maine mai avem 3 saptamani si incepe vacanta, si asta ii bucura mult. Si pe mine ma bucura mult vacanta pt ca de mult n-am mai avut o vara in care sa lenevesc cu drag.

Inca un lucru la care m-am gandit si care a venit ca idee de la mama uneia din copilele mele dragi de la centru: sa ma inscriu in septembrie la Scoala de Arte. Taxa e de 200 ron pe an si profesorii sunt renumiti in Arges, deci voi avea ce sa invat de la ei. Abia astept!

Pregatiri pt luna martie 2

Ca si in iarna, am avut de facut doua panouri pt luna martie. Idei n-am avut de la inceput, dar mi-au venit pe parcurs, consultand parerile copiilor. Copii au lucrat cu drag la panou doua zile si le-a placut mult ce a iesit. Le place ca arata ca un adevarat tablou. De jur-imprejur am pus frunze din hartie, ca sa arate ca o rama. Am incercat sa facem vaza sa arate ca un vas taranesc si am reusit in linii mari. Cand au pipait copiii vaza pictata avea aceeasi senzatie ca atunci cand atingeau un vas de lut, rugoasa si rece, dar foarte placuta.

Pregatiri pt luna martie

Ne pregatim pt luna martie destul de intens. Facem floricele multe. Panoul asta e plin de frunzulite si floricele din hartie creponata. Fundalul a fost pictat de copii, copacelul l-am pictat eu asa cum m-am priceput. Floricelele sunt din hartie creponata legate cu ata si prinse de panou cu bolduri. Odata cu asta poate grabim putin primavara sa vina si sa nu mai ninga.

 

 

 

 

 

 

 

 

Cosuletele, pt ca astea sunt niste cosulete, sunt facute tot din hartie. Cautasem eu o metoda sa le fac din nuiele, dar aveam putin timp si trebuia sa le termin pana la 1 martie. Plus ca hartia creponata nu se prea potriveste cu betele din salcie din care aveam de gand sa fac cosuletele, asa ca le-am facut din carton subtire. Nu prea stau ele in picioare, dar sunt dragutele. Am pus in ele iarba din hartie creponata si floricele tot din hatie creponata pe care le-am prins cu capsatorul de cosulet. Nu sunt toate, tot mai am de facut vreo 8, dar trebuie sa mai cumpar hartie verde. Am folosit cam multa la frunze si am aruncat si mai multa ramasa de la decupaje. Am folosit eu ce se putea folosi, dar n-aveam cum sa pastrez prea multa. Sper sa placa mamelor. Daca o sa dau cu putin sclipici pe frunze si pe floricele si mai pun si un snurulet alb-rosu o sa fie chiar dragute.

Copiii

Am uitat cat de mult iti pot ridica moralul copiii. Si, lucru extrem de urat din partea mea, am uitat cat de entuziasmata sunt de capacitatile copiilor mei. Conflicte intre ei exista si, lucru care nu-mi place deloc, am inceput sa fiu putin mai severa cu cei care nu vor. Toti sunt constienti de puterile lor, insa atunci cand nu se vrea trebuie sa fi putin mai sever cu ei, sa nu-i lasi sa piarda timpul degeaba pe drum, sa nu-i lasi sa vorbeasca mai mult decat trebuie, sa nu-i lasi sa se lamenteze… Pana la urma asta e o urmare fireasca a lucrurilor. Cred ca oricine a fost in situatia mea atunci cand au gandit ca nu trebuie bruscati cand taraganeaza sarcinile, dar am aflat ca lor le e lene cand taraganeaza lucrurile. Si am mai uitat cat de amuzanta poate fi matematica. De fapt, matematica nu a fost niciodata materia mea preferata. Ajunsesem chiar s-o detest, insa azi ne-am jucat cu matematica. Am fost tare mandra cand copiii mi-au socotit din minte exercitiile fara sa scrie pe caiete modul de rezolvare. Si mai amuzant era cand se incurcau intre ei dand rezultate la intamplare ca sa se amuze ca apoi sa rada in hohote. Probabil ca vor exista momente in care voi detesta tot ca ma va inconjura, insa acum nu e cazul. Pana atunci trebuie sa ma bucur de ei si de capacitatile lor.

Emotii pt serbare…

… care n-au prea avut rost, insa le-am avut. Cand am urcat pe scena am si uitat de ele. Copii au cantat foarte frumos, poeziile au fost recitate frumos si audienta ne-a aplaudat. Am plecat zambind, bucuroasa fiind ca totul a iesit bine. E drept, fiind prima data, aveam emotii, insa am descoperit curand ca n-am avut de ce. Ne-am incurcat putin, dar a iesit bine. Filmul va fi postat pe blog, insa trebuie sa fac rost de el. Dupa serbare a aparut pe scena clovnul Pic de la teatrul pt copii si tineret Aschiuta care i-a incantat pe copii cu balonase. Le-a cerut sa cante cantece si ei au cantat din tot sufletul. Apoi a venit mosul si a impartit cadourile. Sala a fost plina, insa ma asteptam sa vad mai multi copii si tineri. Fiind prea frig afara, au venit parintii lor sa ia cadourile pt ei. Domnul Popescu le-a facut o surpriza copiilor din sala aducand caciulite de Mos Craciun tuturor. S-au cam chinuit sa si le puna pe cap pt ca erau prea mici, dar si le-au pus.

Concluzia de azi e ca serbarea a iesit bine si nu trebuia sa-mi fac griji ca nu va iesi. Le multumesc celor care au fost pe scena cu mine si m-au ajutat.

Serbare

Va anuntam ca pe data de 18 decembrie, orele 10.00, la Teatrul pentru copii “Aschiuta” din Pitesti, va avea loc serbarea copiilor si tinerilor de la centrul Nova. Vor canta colinde si vor spune poezii, toate pt a ne anunta sarbatorile de Craciun din anul acesta.

Va asteptam cu drag pe toti!